Îmi place şi sfera privată

Butonul "Like" este sursa răului, susţine Thilo Weichert. De fiecare dată când un utilizator îşi face publice opţiunile, apăsând pe butonul "Îmi place", baza de date a Facebook se îmbogăţeşte cu un nou detaliu despre profilul pieţei.

Şi asta nu ar fi mare lucru, dar sintetizând toate informaţiile acumulate şi stocate astfel, americanii de la Facebook reuşesc să dirijeze piaţa.

În mod concret, este vorba despre reclamele de care, la accesarea propriului cont de Facebook, se lovesc utilizatorii - şi care corespund cu gusturile public mărturisite. Facebook îşi sporeşte, astfel, veniturile iar diversele branduri ajung mult mai simplu la consumatori.

Toate se petrec fără acceptul utilizatorilor Facebook

Aceasta este argumentaţia lui Weichert. Şi, în baza ei, responsabilul guvernamental de land a decis ca toate instituţiile publice din Schleswig-Holstein să îşi închidă, până luna viitoare, paginile de prezentare de pe Facebook.

Exemplul lui Weichert a stimulat şi alte autorităţi regionale germane, scrie publicaţia de nişă "Werben & Verkaufen", cu conţinut dedicat pieţei publicitare. În atari condiţii, aproximativ 130.000 de antreprenori şi instituţii din Germania riscă să sufere de pe urma excesului de zel acumulat, în timp, în privinţa protecţiei intimităţii în Republica Federală. Printre momentele cu larg ecou ale apostolilor germani ai sferei private a fost operaţiunea Google Street View.

Autorităţile sacrifică pionii pentru a lovi în rege

Într-un comentariu publicat în ediţia sa online, revista Spiegel oferă o serie de argumente în favoarea existenţei "fundamentaliştilor" de genul lui Weichert. "Libertatea există tocmai graţie legilor", scrie publicaţia citată, precizând: pentru soluţionarea conflictelor de interese, de exemplu, este necesară o anume formă de regularizare. Altfel, oricine ar putea folosi în voie imagini culese de pe net (ceea ce, să fim cinstiţi, oricum se întâmplă destul de des).

În mod normal, autorităţile germane ar fi trebuit să ducă războiul cu Facebook, nu cu utilizatorii reţelei de socializare. Doar că nimeni, la nivelul instituţiilor federale sau de land, nu a reuşit, deocamdată, să găsească o ancoră prin care să pună antreprenorul american (care administrează o afacaere globală în mediu virtual) în boxa acuzaţilor dintr-o altă ţară decât cea în care îi este sediul, anume, Statele Unite - cu ceva divizii înregistrate în Irlanda.

În plus, nimeni nu a reuşit să identifice dimensiunea reală a jocului cu informaţii pe care îl practică, acolo, pe piaţa americană, firma lui Mark Zuckerberg. În fond, trăim într-un perpetuu război comercial global!

Decizia lui Thilo Weichert poate deveni, până la urmă, procedeul bilă-mantă-bilă prin care puterea politică germană - în slujba cetăţeanului şi, deci, a intimităţii acestuia - încearcă să pună presiune pe Facebook. Cu siguranţă există utilizatori pentru care retragerea din reţeaua de socializare costă. Or, într-o societate cu legi funcţionale, o astfel de obstrucţie se opreşte fix în faţa instanţelor.

În lumea virtuală, ca şi în viaţa reală, e foarte important să fii plăcut de către cei din jur. Poate că astfel se va reforma şi legislaţia privind protecţia datelor, în vigoare dinainte de inventarea plug-in-urilor.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Medana Weident