Împărăţia întunericului

Marile ziare germane abordează toate acest subiect. Süddeutsache Zeitung admite că demersul guvernului Merkel e singular în istoria relaţiilor germano-americane. Ziarul relevă că puţini au crezut că executivul federal va avea curajul de a întreprinde acest gest, după luni de zile de încercare de aplanare a disensiunilor bilaterale majore iscate de dezvăluirile lui Edward Snowden cu privire la activităţile de spionaj american în Germania.

Pentru cotidianul din München ar fi vorba de un al doilea gest, salutar, şi „demult necesar, demonstrând independenţa Germaniei, după cel făcut de guvernul Schröder, în 2003, când Berlinul a refuzat să se alăture Americii” în campania contra lui Saddam Hussein. Cot la cot cu alţi formatori de opinie de stânga, comentatorul ziarului bavarez se arată atât de revoltat de „prostia” şi de „insensibilitatea” americană, încât pare dispus să rişte o deterioare şi mai durabilă a raporturilor transatlantice, întrucât solicită să i se acorde „azil politic lui Snowden”.

Acestea fiind spuse, ziarul sfârşeşte prin a recunoaşte cu toate acestea că, în lumea actuală, aşa plină de pericole cum e, „SUA şi Germania au prea multe interese care leagă cele două ţări”, inclusiv în domeniul securităţii şi apărării antiteroriste, spre a pune capăt „oricărei cooperări bazate pe încredere”. Cotidianul crede totuşi că Angela Merkel ar fi făcut bine să-l expulzeze pe rezidentul CIA, „punând astfel sub presiune administraţia Obama, ca să înţeleagă în fine preşedintele şi oamenii săi că nu-şi pot permite în Germania chiar orice”.

Şi Osnabrücker Zeitung elogiază măsura ca adecvată, deplângând, simultan, „umilirea Germaniei” de către spionajul american. La fel ziarul est-german Mitteldeutsche Zeitung, care cotizează la mitul existenţei unor raporturi „romantice” între Berlin şi Washington, evocă transformarea „fostei puteri protectoare în Big Brother” şi laudă trecerea, „fie şi dureroasă a Germaniei la o atitudine mai sobră”.

În fine, ziarul de dreapta Frankfurter Allgemeine Zeitung nu manifestă nici un fel de îngăduinţă faţă de americani, constată că „Merkel nu e Pudelul lui Obama” şi că „Germania a încetat să mai fie o ţară doar parţial suverană”, ca în timpul Războiului Rece. Dar ziarul din Frankfurt se arată, pe bună dreptate, îngrijorat. Fiindcă, potrivit lui, cele două ţări se află „în pragul unui război diplomatic”, aliaţii „paralizându-se reciproc”. Spre bucuria duşmanilor lor.

Din care există destui. Nu în ultimul rând în Orientul Apropiat şi Mijlociu. Neue Zuercher Zeitung publică un amplu articol despre „Împăratul întunericului”, în speţă teroristul şef al ISIS, Abu Bakr al-Baghdadi, care s-a proclamat calif şi „încearcă să preia conducerea tuturor jihadiştilor”. Acelaşi ziar se ocupă şi de alţi terorişti islamişti din lumea arabă. Împreună cu multe alte ziare, cotidianul din Zürich tematizează posibila escaladare a conflictului din Gaza, de vreme ce „Israelul intenţionează să-şi extindă atacul” în Fâşie.

În context, ziarul elveţian iese din tiparul obişnuitelor acuze politic corecte, proferate mai cu seamă de stânga la adresa statului evreu. Editorialistul cotidianului din Zürich, Eric Gujer, îşi etalează sagacitatea, reliefând cât de obtuze sunt expresiile de genul „spirala violenţei” şi „escaladare absurdă”, pentru care ar fi „de vină”, chipurile, „ambele părţi”, care ar purta „deopotrivă răspunderea” pentru „suferinţele civililor”.

Fiindcă, "de vină pentru actualele vărsări de sânge e, incontestabil, Hamas”, după cum scrie ziarul din Zürich. Care subliniază că premierul israelian nu e câtuşi de puţin, aşa cum s-a tot afirmat despre el, un politician belicos. De altfel, guvernul de la Ierusalim „a ezitat mult după asasinatele barbare cărora le-au căzut victimă tinerii israelieni şi palestinian”, deşi „unii din aliaţii lui Netanyahu revendicau strident răzbunarea”. Ziarul elveţian aminteşte că premierul a aşteptat multă vreme ca teroriştii palestinieni să-şi înceteze tirul de rachete din Gaza, care însă au continuat să fie lansate cu zecile şi sutele de către Hamas.

„Calculul cinic al acestei organizaţii palestiniene e simplu. E scenariul tuturor extremiştilor. Gruparea se prezintă drept hotărâtă şi gata să treacă la fapte. Concomitent, Hamas nu se dă în lături să-şi folosească populaţia civilă ca scut uman şi ştie că isralienii n-au alte opţiuni militare în afara raidurilor aeriene. În pervertita logică regională, Hamas îşi demonstrează astfel forţa.”

Şi unele ziare germane explică pertinent chestiunea mobilului filialei palestiniene a împărăţiei întunericului. Stuttgarter Zeitung de pildă scrie despre teroriştii palestinieni: "Hamas e o grupare izolată politic şi aproape falimentară. Mulţi din finanţatorii ei din Golful Persic şi-au întors faţa de la ea. În Egipt domnesc militarii care au distrus în propria ţară Frăţia Musulmană (din care a apărut, cândva, Hamas) şi n-ar avea nimic împotrivă să se întâmple acelaşi lucru şi cu structurile sucursalei palestiniene a Frăţiei.

Potrivit cotidianului din Stuttgart, problema, paradoxal, „e chiar slăbiciunea Hamas, care o determină să devină şi mai periculoasă decât a fost în trecut, de vreme ce gruparea palestiniană încearcă să se salveze prin lupta asasină contra Israelului”.