Împovărarea angajaţilor şi angajatorilor - despre reforma sănătăţii în Germania

Sistemul caselor germane de asigurări de stat constituie din nou obiectul unei reforme a sistemului sănătăţii. Al unei reforme mari şi însemnate, după cum se întrec politicienii cu laudele de sine, care ar conduce, prin modificări de structură, la o ameliorare durabilă a sistemului. La o privire mai atentă, marea reformă se arată însă a fi doar un mic pas înainte, ce-i drept, în direcţia cea bună. Problemele structurale ale sistemului sănătăţii în Germania nu vor fi rezolvate însă decât cu ajutorul altor reforme succesive. Deocamdată este vorba doar de procurarea unor fonduri mai mari pentru a putea menţine nivelul înalt al prestaţiilor medicale. Acestea par să devină cu fiecare an mai costisitoare, scumpirile având la bază două fenomene: pe de-o parte progresele ştiinţifico-tehnice în medicină, pe de alta – evoluţia demografică. La acestea se adaugă rata ridicată a şomajului, care are repercusiuni asupra taxelor percepute.

Prestaţia medicală excelentă are ca urmare creşterea duratei de viaţă a populaţiei, un aspect fără doar şi poate pozitiv. În consecinţă, cresc însă şi cheltuielile pentru sistemul de sănătate, iar aceasta mult mai rapid decât creşte economia. Politicienii se văd constrânşi mereu, fie să procure mai mulţi bani în acest sector, fie să amelioreze capacitatea economică a sistemului.

Acest din urmă aspect a determinat proiectul de reformă al Marii Coaliţii de la Berlin, care prevede majorarea taxelor de asigurare, suportate în mod egal de angajator şi angajat, cu 0,5 puncte procentuale. Fără aceste fonduri suplimentare, deficitul asigurărilor de stat, care se va ridica aparent la şapte miliarde de Euro, nu va putea fi acoperit. Dimpreună cu majorarea taxei pe valoarea adăugată cu trei puncte procentuale, de asemenea, recent hotărâtă, reforma va împovăra şi mai mult gospodăriile particulare, supuse deja unor taxe şi impozite ridicate, iar aceasta se va repercuta, desigur negativ, asupra conjuncturii economice. Puterea de cumpărare a consumatorilor, care abia îşi revenise, se va diminua din nou. În 2008, situaţia se va relaxa, probabil, deoarece guvernul intenţionează să subvenţioneze treptat asigurările de sănătate pentru copii, în primă fază cu trei miliarde, în final cu 15 miliarde de Euro pe an.

Experţii în economie se grăbesc să asigure populaţia că subvenţionarea asigurărilor pentru copii nu va atrage după sine alte creşteri ale impozitelor, deşi nu există alt sector în economie, de unde guvernul să poată obţine fondurile suplimentare de miliarde de Euro. Finanţarea asigurărilor pentru copii din impozite este însă, în orice caz, o treaptă esenţială a reformei structurale stringent necesară în Germania. Reforma prevede crearea unui fond unic din care urmează să fie finanţate casele de asigurări de stat, şi anume cu sume egale pe cap de client asigurat. Casele de sănătate care nu se vor descurca cu sumele alocate de stat vor trebui să perceapă diferenţa cheltuielilor de la clienţii asiguraţi, iar mulţi dintre aceştia vor prefera, în consecinţă, să se mute la altă casă de asigurări. Iată un mod echitabil de a stimula austodisciplinarea caselor de asigurări în privinţa cheltuielilor.