Împrumutul la bănci: rămîne pentru mai tîrziu

Astfel, cea mai mare scădere lunară a ritmului de creditare din ultimii ani, de 2,6% în termeni reali, a fost înregistrată de bancheri luna trecută, conform datelor prezentate de responsabilii Băncii Naţionale. Atît firmele cît şi persoanele fizice se uită cu o tot mai mare reticenţă la instituţia creditării.

Pînă anul trecut, băncile acordau credite care înregistrau creşteri de peste 60% de la un an la altul. În special piaţa imobiliară, a terenurilor şi piaţa auto duduiau, aşa că oamenii aveau nevoie de bani, de tot mai mulţi bani. Pentru foarte mulţi români viaţa părea că merge pe credit: se cumpărau şi se revindeau la suprapreţ apartamente, terenuri şi maşini.

Pentru anul acesta însă, bancherii şi analiştii pieţei financiare nu exclud o prăbuşire a creditării la doar 10% faţă de anul trecut. Tot în acest an, numărul executărilor silite cerute de bănci după ce oamenii nu şi-au mai putut plăti ratele pentru creditele ipotecare a crescut cu 30 % de la începutul anului, faţă de perioada precedentă.

Locuinţele scoase la vînzare de către executori sînt oferite la jumătate din preţul pieţei. Astfel de anunţuri apar zilnic în ziare, însă nici în aceste condiţii nu se găsesc cu uşurinţă cumpărători, pentru că în locuinţele respective trăiesc totuşi oameni, care trebuie scoşi în stradă.

În aceste condiţii, băncile vînd societăţilor specializate un portofoliu de credite restante la doar 10% din valoarea creanţelor. Anul trecut, băncile vindeau acelaşi portofoliu de creanţe cu 30%. La această diferenţă, nu cred că mai e nimic de adăugat. Poate doar faptul că meseria de recuperator va deveni una foarte căutată, iar astfel de firme specializate în recuperarea creanţelor vor fi tot mai multe şi tot mai prospere.

După 1990, ani de-a rîndul băncile din România nu au fost decît vistierii mascate pentru oamenii puterii şi pentru clientela lor. Pentru omul de rînd, a se împrumuta la o bancă era o aventură mult prea riscantă. Reticenţa aceasta a fost de altfel justificată, din momentul în care băncile din România au început să intre în faliment, una cîte una. Cu excepţia cîtorva, între care fosta Bancorex, pe care guvernul CDR a salvat-o de la faliment acoperind o „gaură” de cîteva miliarde de dolari din bani publici.

După ce băncile străine au început să vină în România, românii au început să nu se mai teamă de instituţia creditului. De la mici credite de nevoi personale, pînă la credite ipotecare pentru cumpărarea unei locuinţe, românii au început să deschidă tot mai des şi tot mai încrezători uşile instituţiilor bancare.

Numai că politicile ofensive de creditare ale băncilor i-au făcut pe mulţi români să uite că banii împrumutaţi mai trebuie şi returnaţi, şi asta cu dobînzi foarte mari. Aşa am ajuns aici.

Doar aparent paradoxal, normalitatea este dată de această reticenţă pe care o avem acum, mulţi dintre noi, de a ne împrumuta la o bancă, şi nu de situaţia din anii trecuţi, în care nu puţine persoane s-au putut împrumuta şi la zece bănci deodată.

Autor: George Arun

Redactor: Ovidiu Suciu