1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

În bătaia vîntului

5 august 2010

Refuzul de a ne acomoda crizei prin care trecem vine şi din faptul că în ultimii ani mulţi dintre noi ne-am întins mai mult decît ne-a fost plapuma.

https://p.dw.com/p/OcLp
Imagine: www.BilderBox.com

Măsurile guvernului de scădere a salariilor bugetarilor şi de restructurare a sectorului bugetar sînt dure şi ele lovesc în unii mai mult, în alţii mai puţin. O alternativă coerentă la aceste măsuri nu a oferit-o însă nici unul din partidele din opoziţie.

Creşterea spectaculoasă a PSD şi PNL în sondaje se datorează pur şi simplu faptului că nu guvernează şi că în felul acesta nu au fost obligate să aplice aceste măsuri sau altele la fel de dure. Nu putem depăşi criza printr-un miracol, iar asta se pare că scapă multor români.

Am început acest comentariu spunînd că în ultimii ani mulţi dintre noi ne-am întins mai mult decît ne era plapuma. Mă refer explicit la faptul că am trăit pe credit şi cu o încredere oarbă că ne vom apropia tot mai mult de bunăstarea ţărilor europene dezvoltate. Am făcut noi însă din această încredere un ideal de viaţă, un scop major care să ne călăuzească? Hotărît lucru, nu.

Putem acum constata că nu am fost atît de chibzuiţi, aşa cum ne place să credem. Milioane de români s-au împrumutat la bănci, ceea ce nu e un lucru rău în sine, însă mulţi dintre ei nu mai pot acum să-şi achite ratele.

Problema e că mulţi părinţi au făcut astfel de împrumuturi pentru a cumpăra apartamente copiilor lor care tocmai deveneau majori. A devenit o lege nescrisă în România ca adolescenţii majori să se mute din casa părinţilor lor pentru "a fi liberi", pentru "a avea viaţa lor". Iar libertinismul acesta este abia acum plătit scump de părinţi.

Aş vrea să mă refer şi la tinerii din mediul rural care, o dată ajunşi la oraş, nu se mai întorc acasă chiar dacă unii au ajuns să îngroaşe rîndurile şomerilor. Părinţii lor au făcut sacrificii mari pentru ei, şi-au vîndut din pămînt şi din agoniseală pentru a le cumpăra apartamente la oraş, gîndind că vor avea o viaţă mai bună decît să stea "la coada vacii", cum se spune. Ei bine, cu unii nu s-a întîmplat aşa, pentru că oraşul i-a dus spre pierzanie.

Satele au ajuns să fie locuite de bătrîni iar pămîntul, bunul cel mai de preţ al ţăranului, este lăsat nelucrat. Sînt sute de mii de hectare nelucrate, în fiecare an mai multe. Şi atunci cum să ne mai mire faptul că 70% din piaţa produselor agro-zootehnice provine din import?

Dincolo de aceste exemple, ceea ce vreau să spun e că multora ne lipseşte idealul atît de omenesc de a ne construi propria viaţă nu după mode şi modele, ci după chemările noastre profunde.

Autor: George Arun
Redactor: Medana Weident