În căutarea "clasei muncitoare"

Pentru mine e de mirare că sociologii nu au scos pînă acum la lumină studii fundamentale care să răspundă la această întrebare. Ce s-a întîmplat oare cu milioanele de muncitori care, prostiţi de minciuna comunismului, au perpetuat la rîndul lor această minciună, pînă cînd frigul, frica şi foamea din anii '80 i-au demobilizat chiar şi pe ei?

Un lucru e sigur: clasa noastră muncitoare, privită ca principala forţă socială pe care s-a bazat regimul comunist, iar apoi regimul postdecembrist al lui Ion Iliescu, cel puţin în primii săi ani, a dispărut.

Dar înainte de a dispărea, mai întîi regimul lui Iliescu a folosit toate pîrghiile puterii politice pentru a o păstra puternică, pentru a fi o adevărată forţă de presiune socială. "Clasa muncitoare" a fost manipulată în cel mai josnic mod cu putinţă, pentru a asigura susţinerea noii puteri politice, care numai grija acesteia nu o avea.

Interesul investitorilor străini pentru unele sectoare industriale ale economiei româneşti a fost descurajat din faşă de rezistenţa clasei noastre muncitoare sub sloganul: "Nu ne vindem ţara!"

În schimbul acestei rezistenţe în faţa unor oferte de privatizare din mediul extern, coloşii industriali din metalurgie, siderurgie, minerit, construcţii de maşini au fost ţinuţi în viaţă cu pierderi uriaşe, doar pentru ca muncitorimea să-şi primească salariile şi să asigure astfel baza electorală a regimului Iliescu.

În timpul acesta, clientela partidului a căpuşat tot ce s-a putut, a furat tot ce mai era de furat din fabrici şi uzine, lăsînd moştenire noii puteri politice, anume Convenţiei Democrate, harta în detaliu a falimentului total din industrie. Şi odată cu aceasta, zestrea de şomeri din rîndul "clasei muncitoare".

Aşa cum se spune că "fiecare pasăre pe limba ei piere", tot astfel clasa noastră muncitoare şi-a semnat singură dispariţia, în sensul de clasă socială reprezentînd forţa numărul unu în societate.

E greu de spus unde e şi cu ce se ocupă "clasa muncitoare" în prezent. Unii dintre muncitori s-au pensionat la limita de vîrstă. Alţii, mai mulţi, s-au pensionat înainte de termenul legal, în baza unor dosare medicale care le atestă incapacitatea de muncă.

Sînt sute de mii de astfel de pensionări care fraudează sistemul de pensii. Guvernul actual a promis controale amănunţite pentru fiecare dosar în parte, dar impresia mea este că se bate pasul pe loc.

Unii români din "clasa muncitoare" lucrează acum în străinătate. Alţii, puţini, şi-au deschis o mică afacere. Pentru cursurile de recalificare, spus pretenţios, de "reconversie profesională", guvernele au cheltuit sume importante, dar rezultatele sînt minime.

Una peste alta, din "clasa muncitoare" a rămas doar apartenenţa de clasă, care este prezentă şi acum în spaţiul public prin violenţa manifestării, prin încrîncenarea în susţinerea unei opinii, prin respingerea şi diabolizarea intelectualilor.

Un partid care şi-ar propune acum resuscitarea spiritului "clasei muncitoare" ar fi din capul locului periculos.

Autor. George Arun
Redactor:Petre M. Iancu