În căutarea creativității

O idee strălucită nu-i de ajuns pentru a califica o persoană drept creativă. Creativitatea se numără printre caracteristicile umane ale căror mistere încercăm în continuare să le înțelegem. Pare aproape imposibil să-i găsim o definiție clară și e la fel de greu să-i căutăm originile în creierul uman.  

Mulți cercetători definesc creativitatea ca pe o performanță specială care e deopotrivă nouă și adecvată. Dacă privim creativitatea mai degrabă ca pe un concept în loc de o însușire, o serie de factori trebuie luați în considerare. 

Spre exemplu, o idee ingenioasă trebuie realizată în așa fel încât să fie vizibilă și utilă pentru alții. Doar o persoană care reușește asta poate fi numită, într-adevăr, creativă.

Evoluția unei idei creative

În 1926, sociologul și psihologul englez Graham Wallas a introdus o teorie despre felul în care se dezvoltă un proces creativ. Potrivit lui, există cinci pași esențiali.

În primul rând, o persoană poate avea idei creative doar în urma studiului și a exercițiilor în domeniul respectiv, cum ar fi pictura sau literatura: un pas pe care Wallas îl numește pregătire.

Doar o minte pregătită poate ajunge la următoarea etapă. În perioada de incubație, o idee se formează în creier și înflorește fără a fi observată în mod conștient.      

"Rețeaua cerebrală a modului de repaus, numită Default Mode Network (DMN), e responsabilă pentru incubația unei idei," explică neurologul Konrad Lehmann de la Universitatea Friedrich Schiller din orașul german Jena, care a scris recent o carte despre creativitate. "Aceste regiuni sunt extrem de active când nu facem nimic - spre exemplu, când ne relaxăm sau visăm cu ochii deschiși."  

Apoi, când mintea e ocupată cu altceva, inspirația instantanee ajunge la nivelul conștiinței. Wallas numește această etapă iluminare, precedată de cea a anticipației. 

"Cercetătorii au descoperit că lobul drept al creierului e foarte activ în momentul în care apare dintr-o dată o idee nouă", spune Lehmann. "Urmează o activitate intensă a lobului stâng: are loc verificarea, ultima etapă a procesului creativ. Ideea e concretizată și dezvăluită lumii exterioare."

Creativitatea nu e doar genetică - ea poate fi dobândită. Anumite tipuri de personalitate sunt asociate în mai mare măsură cu creativitatea decât altele. Psihologii și neurologii au ajuns la concluzia că persoanele cu o atitudine deschisă față de experiențele noi sunt, de obicei, mai creative: ele sunt curioase, au o imaginație bogată și pun sub semnul întrebării și lucrurile aparent sigure.

Nu doar curiozitatea și imaginația sunt asociate cu creativitatea. Se spune că nebunia și creativitatea merg adesea mână-n mână. Cât adevăr e în spatele acestei concepții?

Între geniu și nebunie 

"Potrivit unor studii, persoanele înrudite cu cineva care suferă de o tulburare psihică sunt adesea neobișnuit de creative," explică Lehmann. "Dar nu se poate spune că cineva e ori într-o stare psihică bolnavă, ori într-una sănătoasă. Nu-i totul negru sau alb, domină nuanțele de gri. Undeva în această zonă gri poți găsi o persoană mai creativă decât majoritatea, cu o predispoziție spre tulburări psihice." Neurologul a adăugat că, într-un anumit moment, boala psihică preia totul și "devine imposibil ca persoana să-și mai formuleze ideile în mod coerent".  

O afecțiune asociată cu creativitatea e tulburarea bipolară, cunoscută și sub denumirea de sindrom maniaco-depresiv. Persoanele afectate trec prin perioade de euforie, urmate de depresie. Perioada euforică, "mania", poate dura luni de zile și e caracterizată prin hiperactivitate. În aceste faze, persoana poate să întreprindă multe activități creative, dar în faza de depresie se poate concentra cu greu asupra acestora.     

"Se știe că renumitul compozitor german Robert Schumann suferea de tulburare bipolară. În fazele de manie compunea mult mai mult decât în cele de depresie", spune Lehmann. "Dar compozițiile din perioada de depresie nu sunt inferioare față de cele din perioada de manie."

Desigur, o persoană poate să fie creativă și fără a fi instabilă psihic. "Oricine poate să fie creativ până la un anumit punct", e de părere neurologul german. "Poate nu chiar ca Leonardo da Vinci, dar e deja un început să poți să gătești o mâncare bună!" 

Cum să-ți "manipulezi" creierul 

În profesiile care solicită un grad înalt de creativitate, toată lumea cunoaște sentimentul golului interior cauzat de lipsa ideilor. Există două metode de reactivare în aceste situații. Prima: trebuie doar să te apuci de treabă. Regiunile creierului, deja antrenate în domeniul respectiv, vor începe procesul de scanare și sortare a informației, ceea ce va declanșa o mulțime de activități care duc spre o idee creativă.

O altă metodă e tocmai opusul: încerci să te documentezi despre problema respectivă, găsești câteva soluții, dar apoi lași notițele, faci o plimbare sau te culci. "Practic, îți manipulezi creierul, în speranța de a activa rețeaua modului de repaus și de a-l lăsa să-și facă treaba", conchide Lehmann. 

Autoare: Larissa Warneck (das)