În căutarea răspunsurilor

"Germania devine plictisitoare", notează Neue Zürcher Zeitung. "În Bundestag sunt doar patru formaţiuni, iar opoziţia e mică şi firavă. Dacă se ajunge la marea coaliţie, poporul şi elita se vor înstrăina şi mai mult. Asta nu-i deloc o reţetă captivantă" conchid ziariştii de la NZZ.

La rândul său, Süddeutsche Zeitung se opreşte asupra "listei cu dorinţe". Până la Crăciun, SPD şi uniunea conservatoare vor să formeze o mare coaliţie. Negocierile se anunţă, însă, lungi şi dure. Social-democraţilor le sunt importante mai ales trei teme: stabilirea tarifului salarial minim de 8,50 euro pe oră, introducerea dublei-cetăţenii şi menţinerea nivelului serviciilor sociale, mai bine spus refuzul privind reducerea acestor servicii în scopul finanţării altor proiecte politice. SPD pare să fi renunţat, deocamdată, la majorarea impozitelor.

Mareşalul Antonescu şi masacrul din 1941

Frankfurter Allgemeine Zeitung prezintă, în paginile sale, lucrarea istoricului şi diplomatului Simon Geissbühler. Bazându-se pe literatură alternativă, autobiografii, memorii şi interviurile supravieţuitorilor, Simon Geissbühler a analizat acţiunile soldaţilor români şi ale Poliţiei contra evreilor. Ideea principală ar fi că răspunderea masacrului îi revine conducerii, implicit armatei române, de la acea vreme.

Antonescu a dus o campanie de distrugere a evreilor, campanie izvorâtă dintr-un antismitism adânc înrădăcinat în societatea românească şi la care mulţi oameni au luat parte benevol. Conform estimărilor lui Geissbühler, numai în iulie şi august 1941 în "teritoriile eliberate" au fost ucişi cel puţin 43.500 de evrei. Holocaustul nu a fost o acţiune colaterală războiului, ci una plănuită şi dorită.

"Parcul Gezi nu are consecinţe"

În plan intern, protestele din vara acestui an nu i-au dăunat premierului Tayyip Erdogan, iar AKP este în continuare cea mai puternică formaţiune a ţării - notează ediţia de weekend a Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Dar şi Uniunea Europeană a decis să treacă peste supărările cu Turcia; divergenţe cauzate de reacţia autorităţilor faţă de protestele din Parcul Gezi. Recent, statele membre şi-au dat acordul de principiu în vederea deschiderii următorului capitol în negocierile de aderare a Turciei la comunitatea celor 27.

"Germania va trebui să găsească răspunsuri"

"Mulţi refugiaţi pier în Marea Mediterană, dar nu flămânzesc în faţa Porţii Brandenburg" - comentează Tagesspiegel. Deocamdată, solicitanţii de azil din Berlin au întrerupt greva foamei. "Ar trebui să ne simţim uşuraţi?" - se întreabă ziarul citat. "Desigur, Germania nu trebuie să cedeze presiunilor.

Dar Guvernul federal şi conducerea Senatului nu s-au interesat cu adevărat de problemele refugiaţilor aflaţi în grevă, iar primarul Berlinului, Klaus Wowereit, (...) nu are pic de compasiune faţă de ei. Lipsa empatiei este cea care face din Germania o ţară incapabilă să-i trateze pe refugiaţi aşa cum ar trebui s-o facă."

"Salvaţi-ne sufletele", titrează ediţia de weekend a Süddeutsche Zeitung. Articolul face referire la drama imigranţilor ilegali care iau calea Europei. "Cine lasă un refugiat să se înece, nu e om. Cine îl salvează, devine un infractor", scrie publicaţia amintind cazul echipajului de pe vasul Cap Anamur care, în 2004, a salvat de la înec 37 de refugiaţi.

Imigranţii au fost expluzaţi imediat, iar marinarii acuzaţi de "complicitate la trecerea ilegală a frontierei". Salvatorii au petrecut cinci ani prin tribunale până când au fost achitaţi. "E timpul pentru concepte şi propuneri pe care, de fapt, ar fi trebuit, să le lansăm acum 20 de ani: crearea unor căi legale de imigraţie în Europa".

O Biserică mai transparentă

Sub titlul "Glasnostul catolic", Die Welt crede că dezbaterile pe marginea "cazului Limburg", adică a scandalului din jurul episcopului Tebartz-van Elst, vor duce la mai multă transparenţă în Biserica Catolică.

Totodată, mulţi credincioşi se întreabă ce s-ar putea face pentru o mai atentă selecţie a înaltelor feţe bisericeşti. "Limburg" naşte multe semne de întrebare, mai ales privind consolidarea încrederii în Episcopie, conchide amintita publicaţie.

Ciao Monti!

În ediţia de sfârşit de săptămână, sub titlul "Rămas bun de la Super Mario", Die Welt evocă "povestea unui neînţeles". Cariera politică a lui Mario Monti s-a sfârşit brusc. Aşa cum, de altfel, a şi început. Monti renunţă la mişcarea anunţată în decembrie 2012 şi pusă pe picioare la începutul acestui an, partidul de centru "Alegere civică". "Povestea lui Mario Monti este e cel mai bun exemplu care arată de ce un tehnocrat nu poate fi şi un strălucit politician", mai scrie cotidianul berlinez.