În cautarea alternativelor

Comentariu semnat de Klaus Feldkeller, adaptat de Valeriu Lazăr.

La sfârsitul saptamânii trecute, la Paris si-a încheiat lucrarile cel de al doilea Forum Social European. La dezbateri si cercuri de lucru au fost prezenti 50.000 de participanti din întreaga Europa, pentru a discuta alternative la globalizarea neoliberala. Între timp au distins si sindicatele accesul la grupari neguvernamentale si ale societatii civile, precum organizatorii conferintei "Attac".

Organizatii clasice precum sindicatele înca mai ezita sa-si faca aparitia pe pozitiile tinerilor cu atitudini alternative. Dar reprezentante de interese ale salariatilor, ca de pilda sindicatele IG Metall sau Verdi, se vad confruntate cu scaderea rapida a numarului membrilor, deci se orienteaza din timp în recrutarea altora, apte sa îngroase din nou rândurile. Dar deosebirile s-au distins, de pilda la Paris, pâna si în aspectele formale: pe de o parte functionari sindicali precum Frank Bsirske, seful sindicatului Verdi, în costum clasic închis, pe de alta parte protestatari fara urma de idei ortodoxe, drapati cu sal palestinian. Dar apropierea pozitiilor demonstreaza totodata ca în statele industriale, dezagregarea sistemelor sociale cuprinde cercuri tot mai largi si vizeaza deopotriva salariati din categorii pretins clasice, si ei în cautarea unor alternative. În timp ce la forumul inaugural desfasurat anul trecut la Florenta se mai discuta definitia pozitiilor comune ale diverselor grupari, începând cu bisericile si mergând pâna la partidele socialiste, la Paris s-au cautat deja alternative concrete la liberalismul economic global - care obiectiv s-a dovedit a fi prea ambitios. Organizatorii n-au reusit sa stabileasca vreun acord - dincolo de mitingul de protest paneuropean de la începutul anului viitor, si de urmatorul forum social, prevazut pentru noiembrie viitor în Marea Britanie. Cu toate acestea, cel de al doilea Forum Social European a fost mai mult decât o manifestatie de protest neangajanta, extraparlamentara. Cel putin în Franta, tara de origine a organizatiei "Attac", miscarea sociala a avut efect în spatiul politic, dincolo de dezbaterile din cercuri intelectuale. Din sondaje demoscopice rezulta ca e în crestere continua numarul alegatorilor care s-il pot imagina pe Jose Bove, proeminent reprezentant al "Attac" si lider al fermierilor, ca alternativa pe buletinul de vot, de pilda al partidelor de stânga, cum ar fi cel al fostului prim ministru Lionel Jospin.
În Germania, situatia se prezinta înca altfel. Cu cei câteva mii de membri, "Attac" apare si aici ca forta noua în spectrul stângii, dar presiunea sa politica asupra sistemului partidelor clasice s-a dovedit pâna în prezent minora. Ceea ce s-ar putea schimba curând, daca tinem de pilda seama de manifestatia de la 1 noiembrie, prin care peste 100.000 de oameni au demonstrat la Berlin contra demontajului social.
"O alta Europa e posibila" era lozinca de la Florenta. Cea de la Paris: "sa cladim o alta Europa". Curând, criticii globalizarii se vor confrunta cu contradictiile lor, deoarece nu vor nici sa exercite putere si nici nu dispun de vreun proiect alternativ convingator.
Unii vor sa modifice globalizarea, nu însa sa renunte la ea. Altii sa protejeze statul national si sa reintroduca protectionismul. Daca se doresc luati în serios de fortele clasice ale politicii si economiei, criticii globalizarii vor trebui sa cada curând de acord asupra acestor puncte decisive.
Forumul de la Londra va trebui sa demonstreze prin care proiecte concrete se poate da un impuls continentului. Altfel, miscarea antiglobalizarii ameninta sa-si piarda suflul.