În cazul Siriei, ONU nu mai dispune de mijloace eficiente de presiune

A fost un joc de-a şoarecele şi pisica. Mai întâil la începutul lunii februarie a eşuat proiectul de rezoluţie ONU privind Siria, deşi documentul fusese în repetate rânduri modificat. Rezoluţia a fost blocată prin veto de Rusia şi China, ţari care au sărit astfel în apărarea preşedintelui de la Damasc, Assad. Apoi, ţara de la Eufrat a fost vizitată de şeful diplomaţiei ruse, Serghei lavrov. Comcomitent, tot mai numeroase state şi-au retras ambasadorii din Siria. China şi Rusia au fost intens criticate la nivel internaţional, mai ales că violenţele împotriva opozanţilor au crescut simţitor în Siria, în urma blocării proiectului de rezoluţie, după cum informează şi Înaltul Comisar ONU pentru drepturile omului, doamna Navi Pillay.

Consiliul de Securitate s-a autoblocat în chestiunea Siriei, în urma veto-ului exprimat de cei doi membri permanenţi. Totuşi, forul suprem al Naţiunilor Unite nu a devenit astfel o instituţie de prisos, după cum consideră Elisabeth Schöndorf, membră a Fundaţiei Ştiinţă şi Politică din Berlin. "Atenţia de care se bucură în prezent Consiliul de Securitate demonstrează importanţa ce-i revine acestui for fără egal, care poartă principala răspundere pentru pace şi securitate la nivel internaţional. Din nefericire, blocarea rezoluţiei privind Siria a dus la escaladarea violenţelor în acea ţară".

Schöndorf subliniază de asemenea că nu există alternativă la Consiliul de Securitate. "Nu există un alt for care să poată îndeplini o funcţie asemănătoare la nivel global. În cadrul Consiliului de Securitate, ţările trebuie să poarte tratative între ele şi să-şi comunice poziţia. Această opinie este împărtăşită şi de fostul ambasador al Germaniei la ONU, Thomas Matussek. Acesta a evidenţiat: " Consiliul de Securitate este organul de legitimare suprem de care dispune lumea. De aceea, autoritatea morală a Consiliului nu trebuie subestimată."

Un motiv pentru blocajul Consiliului rezidă în însăşi Charta ONU. Pe de-o parte Consiliul este chemat să asigure pacea şi securitatea lumii, dar pe de alta nu i se permite să intervină în treburile interne ale statelor. Această contradicţie se reflectă în modul în care votează sistematic unele din ţările membre. Rusia şi China mai ales dau o interpretare foarte restrictivă acestui principiu. Beijingul, de pildă, a votat mereu împotriva intervenţiilor umanitare. Într-un conflict care nu generează un număr mare de refugiaţi sau nu ameninţă să se transforme într-un război, China este dispusă cel mult să se abţină de la vot, consideră observatorii.

Concomitent, în ultimii ani s-a tot purtat o dezbatere în jurul principiului responsabilităţii de a proteja, respectiv a obligaţiei comunităţii internaţionale de a oferi protecţie civililor. Această obligaţie devine valabilă atunci când statele nu pot sau nu doresc să asigure ele însele această protecţie. Totuşi, când e vorba de încălcarea suveranităţii unor ţări, chestiunile devin complicate. Asupra modalităţilor de intervenţie şi a instrumentelor care să fie folosite în cazurile concrete dezbaterile continuă.

În contextul escaladării violenţelor în Siria, Naţiunile Unite trebuie să acţioneze rapid. Trimiterea unei misiuni de observatori sau a unor contingente de căşti albastre s-au lovit de opoziţia guvernului sirian, aşa că nu intră în discuţie. Rămâne posibilitatea convocării Adunării Generale a ONU. O atare reuniune este prevăzută să aibă loc încă în această săptămână. Într-un proiect de rezoluţie, pregătit de această dată de Egipt, vor fi condamnate încălcările drepturilor omului în Siria şi se va oferi sprijin planului Ligii Arabe de încetare a conflictului. În cadrul Adunării Generale nimeni nu poate exprima un veto. În acelaşi timp, deciziile Adunării Generale nu reprezintă altceva decât simple apeluri. Sancţiuni nu pot fi decise decât de Consiliul de Securitate. Mai există însă posibilitatea instituirii de sancţiuni unilaterale, de către statele membre. În cancelariile occidentale, această variantă este în ultima vreme intens analizată.

Autor: Sabine Hartert-Mojdehi / IA

Redactor: Alina Kühnel