1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

În ce constă lupta lui Ponta

10 noiembrie 2011

Partidele româneşti au fost şi sunt pe mai departe nu atât instituţii, cât adunări de persoane, în care influenţa se transmite pe căi informale, netransparente şi cunoscute numai de iniţiaţi.

https://p.dw.com/p/138Ip
Victor PontaImagine: AP

La PSD nu e vorba numai de “lupta pentru pentru putere”, ci şi de modul în care funcţionează un partid mare. Stilul levantin al circuitelor secrete şi al autorităţii personale este cu siguranţă depăşit de exigenţele unei societăţi moderne.

La PDL, de exemplu, preşedintele ales la Convenţia naţională nu deţine puterea reală. Felul cum au decurs alegerile din PDL cu “recomandări” strecurate în palmă, arată că puterea reală se află în altă parte decât în forurile statutare.

Liderii oficiali ai partidului au însă grijă ca aparenţele să fie păstrate, căci odată căzută masca ar avea cu toţii de pierdut. Aşa se explică de ce revoltele şi sincerităţile inoportune ale unui Cezar Preda, bunăoară, sunt mereu înăbuşite şi nu apucă să ia amploare. Dar tot aşa se explică şi de ce PDL a pierdut încrederea publică.

PSD-ul a fost la rândul său un partid complicat, în care statutul organizaţiei nu a reuşit să acopere adevăratele circuite ale puterii şi probabil că astăzi doar la liberali lucrurile sunt ceva mai simple. Crin Antonescu este acuzat de rivalii săi de atitudini dictatoriale, ceea ce, printre altele, înseamnă că el este adevăratul lider al formaţiunii.

Asistăm cu siguranţă la o “luptă pentru putere” în PSD, dar e vorba în primul rând de o tentativă de clarificare. Gestul lui Victor Ponta şi decizia BPN în cazul Geoană sunt încercări de a aduce decizia şi puterea reală în spaţiul transparent şi instituţionalizat al partidului.

Aşa cum am arătat, în partidele româneşti, prea multe se hotărăsc în spaţii informale, fiind validate ulterior de adunările statutare fără nici o dezbatere. Comitetele executive, Congresele, Convenţiile sunt paravane pentru o putere netransparentă.

E adevărat că în situaţiile în care partidele au fost conduse oficial de politicieni ca Ion Iliescu, Adrian Năstase sau Traian Băsescu, puterea reală a coincis cu funcţia oficială. Dar lucrurile nu au decurs bine nici atunci, căci fiecare dintre ei a fost acuzat de înclinaţii dictatoriale, ceea ce înseamnă că puterea vizibilă a fost exercitată cu mijloace mai puţin vizibile.

Situaţia aceasta este descalificantă pentru o democraţie. Un partid mare condus netransparent duce inevitabil la o guvernare netransparentă. Felul cum e condus un partid sugerează cum va fi condus un stat atunci când partidul ajunge la putere.

De aceea e mai puţin important acum dacă M. Geoană e vinovat sau nu, dacă e simpatic sau, dacă el trebuie sau nu păstrat în partid. Din punctul de vedere al organizaţiei (al oricărei organizaţii în cele din urmă) este important ca deciziile BPN să fie respectate şi nu relativizate în vechiul stil al aranjamentelor de culise. E important de asemenea ca puterea să fie pusă în forme juridice (statutare) şi nu lăsată la voia arbitrariului personal.

Victor Ponta are aşadar mai multe motive pentru a nu da înapoi de la deciziile anunţate. Nu doar autoritatea sa personală este în joc, ci şi un stil de conducere şi şansa reală a modernizării partidului. E important nu doar pentru Opoziţie, ci pentru întreaga societate românească, căci PSD rămâne un partid mare cu vocaţia guvernării, indiferent ce se va întâmpla la viitoarele alegeri.

Lupta lui Ponta este o luptă pentru modernizarea structurilor politice româneşti şi merită să fie susţinută indiferent de simpatiile politice de moment.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Petre M. Iancu