În ciuda controversei nucleare, SUA vor cere ajutor Iranului pentru calmarea situaţiei din Irak

FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG reliefează în context: „..americanii au recunoscut implicit, prin ofertele lor de dialog cu Teheranul, că Iranul are o influenţă de facto asupra evenimentelor din Irak - de pildă prin sprijinul oferit insurgenţilor şi înarmarea miliţiilor şiite. În cazul în care Washingtonul va accepta discuţii oficiale directe cu Teheranul, aceasta va însemna totodată că Iranul va avea dreptul să co-decidă în problemele irakiene. Oferta iraniană de dialog cu Washingtonul mai are însă şi un alt aspect, deosebit de important, câtă vreme vine de la Ali Laridjani, şeful Consiliului Naţional de Securitate, şi totodată negociator-şef al Iranului în domeniul nuclear. Mesajul ofertei este acela că posibilul dialog nu trebuie să se limiteze doar la problemele irakiene, cuprinzând şi atât de arzătoare chestiune, pentru Washington, a programului nuclear iranian.

MAERKISCHE ODERZEITUNG din Frankfurt pe Oder continuă: „Consfătuirile din Consiliul de Securitate ONU, privind programul nuclear iranian sunt însoţite de o înăsprire a tonului la Washington. Şefa Departamentului de Stat, Condoleezza Rice, a numit Iranul „banca centrală a terorismului“. În noul document american privind securitatea naţională se arată că regimul teocratic de la Teheran este cea mai mare ameninţare pentru siguranţa globală. În document, însă, dovezile care să susţină această teză lipsesc. Adevărul este că americanii au ajuns în Irak într-o situaţie aparent fără ieşire şi, pentru dezamorsarea crizei, Washingtonul caută discret legături cu Teheranul. Pe acest fundal, Iranul s-a arătat disponibil pentru un dialog oficial cu Statele Unite. Bineînţeles, nu este de aşteptat ca iranienii să ofere o mână de ajutor „Marelui Satan“ - cum numesc ei America - pentru a deveni ulterior ţinta unei agresiuni.

OSTTHUERINGISCHE ZEITUNG apreciază pe aceeaşi temă, că preşedintele SUA, George W Bush se confruntă cu dificultăţi şi din cauza alegerilor legislative din noiembrie. În ziarul care apare la Gera se arată că o infimă minoritate mai crede astăzi într-un succes al lui Bush în Irak. În acelaşi timp însă, majoritatea americanilor consideră că un asemenea ipotetic succes justifică menţinerea trupelor Pentagonului în ţara dintre Tigru şi Eufrat. De aceea, campania electorală va fi câştigată de cei care vor oferi o perspectivă clară pentru campania irakiană.

HANDELSBLATT scoate în evidenţă şi un alt aspect al doctrinei americane de securitate: În paginile ziarului din Duesseldorf se consideră că tema centrală a noii doctrine prezentate de Casa Albă este viziunea preşedintelui Bush de a exporta în întreaga lume libertate şi democraţie. O noutate absolută este însă faptul că, pe lângă tiranii cunoscuţi, Bush pune la stâlpul infamiei şi Rusia şi China. „Afirmaţiile tăioase la adresa Beijingului se potrivesc de minune cu insatisfacţia Washingtonului faţă de ascensiunea noului concurent“, se arată în editorial.

IL MESSAGERO, consideră că noua strategie de securitate a preşedintelui Bush, apărută la trei ani de la invadarea Irakului, este „mai puţin ideologică în ton şi considerabil mai lipsită de misionarism în spirit“. Totuşi, în document nu se exclude folosirea forţei împotriva statelor considerate inamice, între care primul loc îl ocupă Iranul. Deşi nu se comunică amănunte, ameninţarea este cât se poate de răspicată, şi coincide cu reuniunea Consiliului de securitate ONU, consacrată dosarului atomic iranian.

THE TELEGRAPH din Londra consideră că nu toţi europenii salută afirmaţiile americane vizând Iranul, care este declarat nu numai o ameninţare pentru Irak şi Israel, ci şi un pericol pentru SUA. Cotidianul britanic scrie: „Suspectă devine în această împrejurare afirmaţia ministrului de externe Jack Straw, potrivit căreia invadarea Iranului nu se află pe agenda politicii americane. Straw doreşte probabil să nu nemulţumească electoratul musulman al laburiştilor.“