În ciuda diferenţelor

Câtă vreme „dreapta” nu poate propune cu adevărat o politică economică şi socială substanţial diferită de cea a guvernului actual, opoziţia va fi slabă, iar aşa-numita „unificare a dreptei” nu va găsi raţiuni destul de puternice ca să se producă.

Este suficient să remarcăm că guvernele României pun în practică exact aceeaşi politică în liniile sale generale începând din 2009 şi că, din 2012 începând, dreapta a iniţiat restabilirea salariilor şi pensiilor la nivelul anterior tăierilor operate.

Care au fost marile dispute nimeni nu îşi aminteşte! Impozitele au rămas ca structură generală neschimbate şi chiar dacă guvernul Ponta a introdus impozite noi combătute cu energie de opoziţie („taxa pe stâlp”, acciza pe benzină), acelaşi guvern micşorase TVA la pâine. Toate programele din 2009 începând, aşadar timp de cinci ani fără întrerupere, au fost validate de FMI şi CE, dacă nu au fost elaborate împreună cu aceste instituţii.

Una dintre dilemele opoziţiei a fost până anul trecut dacă să arate că guvernul Ponta „plagiază” guvernul Boc sau dimpotrivă să treacă sub tăcere asemănările generale şi să critice cu energie detaliile.

Creşterea economică de anul trecut şi disciplina bugetară au fost apreciate de FMI, chiar dacă nu toate condiţiile din program au fost respectate. Un aspect elocvent privind faptul că Guvernul actual îşi urmează planul convenit cu FMI de reducere a cheltuielilor şi de restructurare a întreprinderilor de stat este că CFR Marfă a început la finele lunii martie procedurile de disponibilizare a unui număr de 2500 de angajaţi. Potrivit unui comunicat al companiei, citat de Mediafax, CFR Marfă va rămâne la sfârşitul anului cu 6376 de angajaţi. Guvernul s-a angajat să facă restructurări majore şi să continue procesul de privatizare. Guvernul a eşuat în tenativa de a privatiza CFR Marfă, dar nici guvernele anterioare nu reuşiseră să facă mai mult. De fapt, ceea ce nu se spune acum în campania electorală este că Guvernul, operând restructurări foarte severe, ia măsuri de dreapta, ceea ce pune opoziţia în dificultate.

Tocmai de aceea, stânga ancorată în idei mai clare nu recunoaşte astăzi guvernului Ponta calitatea de a fi „de stânga”, după cum să ne amintim că ideologii dreptei de acum 3-4 ani erau cu adevărat nemulţumiţi că Emil Boc nu merge hotărât către „dreapta”. În aceste împrejurări, tema majoră de campanie rămâne corupţia, exact la fel ca în 2004, cu diferenţa că atunci „dreapta” venise cu o idee nouă: taxa unică. Astăzi, în schimb, „dreapta” atacă „stânga” pe tema corupţiei, dar nu mai reuşeşte să propună o politică economică şi socială diferită. Când guvernul actual susţine explorarea gazelor de şist cel puţin la fel ca guvernul Ungureanu e mai greu să operezi vechile clasificări.

Stabilitatea economică şi creşterea norocoasă de anul trecut, asociate cu lipsa unei alternative economice reale ajută Guvernul să-şi conserve nivelul de încredere în ciuda tuturor scandalurilor judiciare care zguduie partidul de guvernământ. Putem presupune că oricâte anchete, reţineri, condamnări s-ar înregistra în contul PSD, dacă opoziţia nu va deschide un orizont nou, dacă nu va propune cu adevărat un program inedit, nu va reuşi să răstoarne raporturile de putere. Rezultatul alegerilor europene va fi în bună măsură un indicator al acestei stări de lucruri.

În ciuda diferenţelor dintre partide, dacă politicile pe care le pun în mişcare rămân mereu aceleaşi, dacă cea mai mare reuşită a unui guvern se măsoară după conformitatea cu indicaţiile FMI, atunci „stânga” şi „dreapta” vor fi mereu topite în aceeaşi masă indistinctă.