În ciuda protestelor irakiene, Statele Unite ale Americii nu renunţă la planul de predare a Puterii.
16 ianuarie 2004Publicitate
Joi, străzile oraşului sud-irakian Basra au fost luate cu asalt de mai multe mii de demonstranţi irakieni care cereau organizarea de alegeri libere. Purtând pancarte ce îl înfăţişau pe marele Ajatolah Ali Sistani, aceştia cereau părăsirea imediată a Irakului de către forţele de ocupaţie americane. Duminica trecută, Sistani a cerut Statelor Unite organizarea de alegeri generale directe în Irak. Regimul american a decis însă, în noiembrie 2003, predarea Puterii pe baza unui plan ce prevede alegerea delegaţiilor prin Adunări Regionale, ci nu pe baza votului direct. Administraţia de la Washington motivează această decizie prin lipsa dotării tehnice necesare.
Marele Ajatolah Sistani reprezintă în Irak o instanţă a Puterii pe care forţele de ocupaţie americane nu o pot ignora. Trimisul special al preşedintelui Bush, adiminstratorul civil Paul Bremer, ştie prea bine acest lucru: "Împărtăşim aceleaşi puncte de vedere în mai multe privinţe. Vrem instaurarea democraţiei în Irak. Şi mai suntem de acord că sarcina Consiliului de Tranziţie este adoptarea unei noi Constituţii. Problema este de natură tehnică. În prezent nu există nici o Comisie de Vot, nici o lege electorală şi nici un partid politic. Nu exită liste de alegători şi nici circumscripţii electorale. Aşadar nu există nimic din lucrurile necesare organizării de alegeri generale directe."
Bremer este aşteptat azi la Washington, pentru a discuta despre problemele ivite în procesul de predare a Puterii. În Irak, sciiţii ştiu că, după toate calculele, şansele de a obţine majoritatea în alegeri sunt de partea lor. În privinţa modului de organizarea a alegerilor, aceştia menţionează însă competenţa Organizaţiei Naţiunilor Unite, care însă nu mai este activă datorită lipsei de siguranţă în zonă.
Luni, la New York, preşedintele general al Naţiunilor Unite, Kofi Annan va avea o întâlnire cu Bremer şi cu un reprezentant al Consiliului de Tranziţie irakian. Revenirea Naţiunilor Unite şi organizarea alegerilor sunt principalele teme pe agenda discuţiilor. Statele Unite vor saluta reimplicarea ONU în zonă, spune Bremer: "Suntem în negocieri cu Organizaţia Naţiunilor Unite. Regretăm retragerea emisarilor din zonă în august anul trecut, în urma atentatului cu bombă de la Cartierul General. Ne-am bucura dacă aceştia se vor întoarce în Irak şi vom face tot posibilul pentru a păstra siguranţa în zonă."
La începutul săptămânii, surse din cadrul administraţiei de la Washington afirmau că planul de predare a Puterii nu va putea fi negociat până la data de 30 iunie. Această poziţie pare acum mai puţin definitivă, mai ales după ce Richard Boucher, purtătorul de cuvânt al diplomaţiei americane în zonă, a declarat că: "Această decizie face parte din Înţelegerea încheiată cu Consiliul de Tranziţie din Irak la 15 noiembrie. Facem tot posibilul pentru a ne încadra în acest termen".
Demonstraţiile în Irak sunt un lucru bun, dar caracterul anti- american al acestora ar trebui să ne pună pe gânduri, mai adaugă Boucher.
Opoziţia americană consideră planul de predare a Puterii în Irak drept strategie politică, având ca miză alegerile prezidenţiale din noiembrie anul acesta. Până atunci Guvernul condus de Bush va trebui să cedeze responsabilitatea politică în Irak şi să aibă sub control mişcările din zonă.
Marele Ajatolah Sistani reprezintă în Irak o instanţă a Puterii pe care forţele de ocupaţie americane nu o pot ignora. Trimisul special al preşedintelui Bush, adiminstratorul civil Paul Bremer, ştie prea bine acest lucru: "Împărtăşim aceleaşi puncte de vedere în mai multe privinţe. Vrem instaurarea democraţiei în Irak. Şi mai suntem de acord că sarcina Consiliului de Tranziţie este adoptarea unei noi Constituţii. Problema este de natură tehnică. În prezent nu există nici o Comisie de Vot, nici o lege electorală şi nici un partid politic. Nu exită liste de alegători şi nici circumscripţii electorale. Aşadar nu există nimic din lucrurile necesare organizării de alegeri generale directe."
Bremer este aşteptat azi la Washington, pentru a discuta despre problemele ivite în procesul de predare a Puterii. În Irak, sciiţii ştiu că, după toate calculele, şansele de a obţine majoritatea în alegeri sunt de partea lor. În privinţa modului de organizarea a alegerilor, aceştia menţionează însă competenţa Organizaţiei Naţiunilor Unite, care însă nu mai este activă datorită lipsei de siguranţă în zonă.
Luni, la New York, preşedintele general al Naţiunilor Unite, Kofi Annan va avea o întâlnire cu Bremer şi cu un reprezentant al Consiliului de Tranziţie irakian. Revenirea Naţiunilor Unite şi organizarea alegerilor sunt principalele teme pe agenda discuţiilor. Statele Unite vor saluta reimplicarea ONU în zonă, spune Bremer: "Suntem în negocieri cu Organizaţia Naţiunilor Unite. Regretăm retragerea emisarilor din zonă în august anul trecut, în urma atentatului cu bombă de la Cartierul General. Ne-am bucura dacă aceştia se vor întoarce în Irak şi vom face tot posibilul pentru a păstra siguranţa în zonă."
La începutul săptămânii, surse din cadrul administraţiei de la Washington afirmau că planul de predare a Puterii nu va putea fi negociat până la data de 30 iunie. Această poziţie pare acum mai puţin definitivă, mai ales după ce Richard Boucher, purtătorul de cuvânt al diplomaţiei americane în zonă, a declarat că: "Această decizie face parte din Înţelegerea încheiată cu Consiliul de Tranziţie din Irak la 15 noiembrie. Facem tot posibilul pentru a ne încadra în acest termen".
Demonstraţiile în Irak sunt un lucru bun, dar caracterul anti- american al acestora ar trebui să ne pună pe gânduri, mai adaugă Boucher.
Opoziţia americană consideră planul de predare a Puterii în Irak drept strategie politică, având ca miză alegerile prezidenţiale din noiembrie anul acesta. Până atunci Guvernul condus de Bush va trebui să cedeze responsabilitatea politică în Irak şi să aibă sub control mişcările din zonă.
Publicitate