În dezbatere la Berlin: Cum gestionează ţările post-comuniste arhivele fostelor servicii secrete?

În Republica Moldova s-a produs, anul trecut, o "revoluţie a arhivelor", a explicat istoricul şi cercetătorul Igor Caşu la Berlin. Printr-un decret prezidenţial emis de şeful de stat interimar s-a creat în ianuarie 2010 Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova. Pentru prima dată, istoricii basarabeni au avut acces  la arhivele KGB-ului, la cele ale ministerului de interne şi la cele ale Partidului Comunist din perioada 1974 – 1991. Vicepreşedintele noii instituţii, Igor Caşu, a publicat în presă mai multe materiale despre victimele comunismului – şi a primit scrisori de ameninţare după fiecare intervenţie de acest fel. Centrul de protecţie a datelor cu caracter personal – o instituţie condusă de un fost colonel de Securitate – îl ameninţa pe profesorul Caşu cu amenzi ridicate.

“Pentru ca aceste documente la care avem acces să devină un bun public, să devină cunoscute publicului larg, avem nevoie de schimbarea cadrului legal, aşa încât să nu mai existe această intimidare şi hărţuire a membrilor Comisiei care încearcă să publice aceste materiale”, a declarat Igor Caşu la Berlin. Comuniştii din Republica Moldova i-au acuzat pe istoricii care cercetează arhivele că ar încerca să creeze o stare de război civil. În schimb, cei mai mulţi basarabeni au o atitudine pozitivă faţă de această nouă deschidere spre cercetarea trecutului, afirmă Igor Caşu.

Cu toate că o mare parte din parlamentarii de la Chişinău încă aparţin Partidului Comuniştilor, acest drum spre o mai mare transparenţă nu mai poate fi oprit, a declarat politologul german Anneli Ute Gabanyi, membru al conducerii Societăţii pentru Europa de Sud-Est. Această instituţie a organizat conferinţa alături de Comisia Federală pentru Studierea arhivelor fostei Stasi şi Societatea Germană pentru Europa de Est. La eveniment au participat, printre alţii, experţi din Germania, Rusia, Ucraina, Polonia şi Serbia. Unii dintre ei s-au întrebat dacă există un model de succes în abordarea arhivelor fostelor servicii secrete, care ar putea fi preluat şi de alte state post-comuniste.

Anneli Ute Gabanyi, originară din România, consideră că nu avem parte de astfel de "reţete" - din moment ce chiar şi Germania reunificată nu poate pretinde acest rol exemplar, cu toate că cercetarea trecutului s-a desfăşurat într-o democraţie stabilă:

“Totuşi, există foarte multe discuţii în societatea germană dacă să se formeze o astfel de instutituţie sau nu, dacă aceste documente trebuie păstrate sau nu, dacă relevarea lor va avea un efect dăunător asupra păcii sociale - toate aceste discuţii au fost duse şi în Germania reunificată. În plus, în Germania reunificată, respectiv înainte de reunificare, au dispărut o serie de documente ale fostei Stasi: au fost distruse, arse, duse în afara ţării...”

Din acest motiv, dar şi pentru că nenumărate mărturii din dosare au fost smulse sub presiune, arhivele fostelor servicii secrete nu reflectă o realitate obiectivă, a ţinut să sublinieze Anneli Ute Gabanyi: "Ele trebuie comentate şi contextualizate în cazul publicării." 

Cât de mare este însă interesul societăţilor post-comuniste pentru aceste arhive? În România, vicepreşedintele Colegiului CNSAS, Virgiliu-Leon Ţârău, a remarcat o creştere constantă a interesului cetăţenilor de a-şi accesa propriul dosar, dar şi o nouă presiune din partea tinerei generaţii, care doreşte o dezbatere deschisă despre trecutul totalitar:

"Vom acorda o atenţie sporită proiectelor şi programelor educaţionale, pentru că este necesar ca într-o astfel de perioadă, în care interesul public creşte, să venim spre publicul ţintă, adică publicul tânăr , cu informaţia cât mai bine structurată, pentru ca ei să poată să angajeze în continuare dezbaterea şi să o ducă mai departe." 

Autor: Alexandra Scherle
Redactor: Lavinia Piţu