În Germania există mai mulţi scriitori decît cititori

În Germania există mai mulţi scriitori decît cititori, afirmă la unison directorii editurilor germane. Cărţile se vînd din ce în ce mai greu. Acest lucru este valabil pînă şi pentru antologiile textelor care au cîştigat concursuri literare. Spre exemplu la concursul de proză scurtă al postului de radio MDR Figaro au fost trimise 1800 de manuscrise. Iar din cartea cu textele premiaţilor s-au vîndut numai 200 de exemplare.

Printre textele cîştigătoare se află şi o schiţă despre invazia scriitorilor. Lutz Rathenow descrie în povestirea „Din dragoste”, după-amiaza unui fotograf – scriitor amator la cafenea. În aşteptarea inspiraţiei, el se uită pe geam şi notează tot ce vede. La scurt timp, chelnăriţa îi pune pe masă o carte şi-i spune: „Uite-aici, volumul meu de poezii. Ediţie limitată. Ţi-l dau cu 11 euro. Credeai că numai tu eşti artist?” În aceeaşi cafenea, scriitorul amator e abordat şi de un hoţ de buzunare, care-i returnează portofelul. „Nu fur de la scriitori, pentru că şi eu scriu”, îi spune el. „Cunoşti vreo editură?”

Una dintre cele mai asaltate edituri este Piper. Deşi publică doar 180 de titluri pe an, dintre care doar 40 ale autorilor germani, la redacţie parvin 30 de manuscrise pe zi. Returnarea prin poştă a manuscriselor refuzate este din ce în ce mai costisitoare, se plînge unul dintre directorii editurii. S-au scumpit timbrele şi au crescut dimensiunile romanelor. Pentru economisirea forţei de muncă, editura Piper multiplică de ani de zile aceeaşi scrisoare-de refuz: „Vă mulţumim că aţi apelat la noi. Din păcate avem pe rol atîtea proiecte, încît editarea unei noi cărţi ar însemna scăderea calităţii lucrului, la care ţinem atît de mult. Romanul dvs denotă talent şi a fost o plăcere să vă citim. Suntem siguri că alte edituri vor fi bucuroase să-l publice.... Vă dorim succes!”

Pentru a se feri de avalanşa scriitorilor amatori, editura Piper s-a prezentat la Expoziţia de Carte din Leipzig cu unul dintre cele mai mici standuri. Editurile mici ca Tropen, Kookbooks sau Blumenbar au avut standuri ceva mai mari, iar cele mai mari standuri au fost ale editurilor „Books on Demand”.

Spre deosebire de Tîrgul din Frankfurt, unde se negociază drepturi de autor şi fuziuni de edituri, Expoziţia din Leipzig este dedicată publicului. Aici au loc prezentări de carte şi cenacluri literare.

În deschiderea festivităţii din Leipzig, Georg Milbradt, preşedintele Landului Saxonia, a lansat mult aplaudatul îndemn „Citiţi, ca să deveniţi mai deştepţi şi mai toleranţi!” Tot el a definit profilul tîrgului ca manifestare culturală care încurajează dialogul dintre Europa de Est şi cea de Vest, deci un loc al întîlnirilor neconvenţionale.

În ciuda aglomeraţiei de anul acesta (peste 100.000 de vizitatori), atmosfera a rămas intimă. Cele 2100 de standuri au avut fiecare cîte un colţ liniştit, unde vizitatorul s-a putut aşeza să bea o ceşcuţă de cafea cu un scriitor, grafician sau director de editură. Discuţiile s-au prelungit seara la clubul Bertelsmann. Hightlight-ul reuniunilor boeme a fost fără îndoială petrecerea din catacombele oraşului. În subteran, aşa numiţii „şoareci de bibliotecă” s-au putut dezlănţui: literaţi a căror înfăţişare a variat de la tipul „Nicolae Iorga” la cel „Mircea Cărtărescu” au dansat pe mese. Iar la lumina fîlfîitoare a lumînărilor, cîte un scriitor amator, deghizat în jurnalist, a povestit unor beţivi subiectul romanului său.