În inima oraşului

Sinagoga centrală, la a cărei construcţie s-a lucrat timp de trei ani, va fi nucleul noului centru evreiesc, care cuprinde, de asemenea, o casă parohială şi un muzeu. Edificarea acestui ansamblu arhitectonic, care a costat 71,5 milioane de Euro, este cel mai mare proiect de construcţie evreiesc din Europa.

În biroul preşedintei consiliului central al evreilor din Germania, Charlotte Knobloch, sunt expuse două tablouri în care clădirea maiestoasă a fostei sinagogi centrale se înalţă, semeaţă, alături de turnurile Bisericii Maicii Domnului, Frauenkirche. Picturi, care, din ziua în care Knobloch a fost aleasă, în 1985, în funcţia de preşedinte al comunităţii de cult israelit din München şi Bavaria Superioară, au înfăţişat scopul principal pe care şi l-a propus în cadrul activităţii ei: reconstrucţia sinagogii centrale din München.

„Aceste tablouri îmi amintesc de câte ori când am mers la sinagogă, copil fiind, cu tatăl meu, cu familia mea. Aparţineam de această sinagogă care, văzută prin ochi de copil, era un edificiu impresionant. De îndată ce-i treceai pragul simţeai că te afli într-o casă a Domnului”, povesteşte Charlotte Knobloch.

În iunie 1938, Adolf Hitler ordona personal dărâmarea primei sinagogi. Cinci luni mai târziu, sinagoga ortodoxă din München a fost incendiată, în timpul nopţii de cristal. Noul edificiu, reclădit în partea istorică a metropolei bavareze, poartă numele „Ohel Jakob”.

Sinagoga nu a putut fi reconstruită pe terenul original, acesta adăpostind între timp un garaj subteran. O construcţie nouă era însă neapărat necesară, deoarece spaţiul de cult de după război devenise neîncăpător pentru comunitatea care a explodat în ultimii ani datorită imigraţiei evreilor din fosta URSS. Charlotte Knobloch a obţinut, în urma negocierilor cu primarul general Christian Ude, terenul din piaţa St. Jakob, în inima părţii vechi a oraşului. Astfel, comunitatea care numără 9 300 de membri, a căpătat şansa reînrădăcinării în istoria oraşului. Profesorul universitar la facultatea de istorie a universităţii Ludwig-Maximilian, Michael Brenner, despre această şansă de viitor:

„Eu sunt istoric, nu profet. Nu pot spune dacă această şansă se va împlini. Dar este cu certitudine vorba de o şansă care s-a ivit, de a ieşi din umbra unei existenţe în curtea din dos, cum s-ar zice, prin construirea unui centru vizibil. Astfel putem deveni parte integrantă a oraşului, o parte vizibilă, nu ca până acum”.

Într-adevăr, edificiul monumental care aminteşte de Templul din Ierusalim, nu poate fi trecut cu vederea. În interiorul sinagogii se poate vedea ziua, cerul deasupra dulapului în care se păstrează Tora. În exterior, sinagoga capătă, pe tipul nopţii, un aer misterios, datorită reflectoarelor iscusit amplasate. Centrul comunităţii adăposteşte, pe cinci etaje, birouri, o şcoală şi o grădiniţă. Iar complexul muzeal evreiesc care cuprinde şi o sală de conferinţe şi un restaurant coşer, este deschis în permanenţă vizitatorilor.