În scandalul caricaturilor se impune mai multă responsabilitate

Secretarul general al Naţiunilor Unite, Kofi Annan, merită toate aprecierile. În termeni clari, el a apelat la cei implicaţi în conflict, să revină la atitudini conciliante şi să nu mai alimenteze violenţele. Cuvinte atât de clare precum cele exprimate de Annan sunt rare în astfel de perioade, în care indignarea morală – sau ceea ce a mai rămas din ea – instigă la mobilizare în scandalul caricaturizării lui Mohamed, în care „lupta dintre culturi” este des invocată, luptă care în Orient a dus la pierderi de vieţi omeneşti, în vreme ce pe baricadele occidentale s-au inflamat spiritele şi părerile vis-a-vis de dreptul la opinie şi de libertatea presei.

Cu toate acestea, secretarul general al ONU nu a spus nimic senzaţional.

O poziţie firească: nu este sub nici o formă de înţeles de ce tot mai multe medii de informare occidentale publică atât de contestatele caricaturi, aruncând astfel şi mai mult gaz pe foc. Libertatea presei nu este un cec în alb, ea trebuie folosită doar de cei responsabili. În acelaşi timp, însă, violenţa nu poate fi sub nici o formă răspunsul adecvat. Cu atât mai puţin, violenţa faţă de cei nevinovaţi, care nu au nimic de-a face cu desenele în cauză. Pentru a evita asemenea situaţii în viitor, se impune clarificarea urgentă a drepturilor omului, pentru a stabili până unde ajunge libertatea presei şi care sunt grainţele libertăţii religioase.

Convenţiile şi legile nu vor putea reglementa aceste probleme. Este nevoie de raţiune sănătoasă şi, mai mult chiar, de capacitatea de-a înţelege natura umană. O asemenea combinaţie ar fi trebuit să împiedice de la bun început publicarea caricaturilor în Danemarca. Şi tot această combinaţie ar fi trebuit să îi facă pe musulmani să vadă caricaturile ca pe un derapaj grosolan al unei publicaţii şi nu ca pe o declaraţie de război.

Pe bună dreptate, Annan critică tipărirea desenelor şi în alte mijloace de informare occidentale. Pur juridic, gestul lor poate fi susţinut în ideea că publicul trebuie informat pentru a şti care sunt cauzele violenţelor. Editorii preferă însă imaginea eroică, altfel spus caricaturile sunt reduta de apărare a dreptului la liberă exprimare. Deşi, între timp, chiar şi cei mai slabi cu duhul ar trebui să ştie cât de exploziv este subiectul în sine.

Este adevărat: pare ciudat atunci când în emisiunile televizate, caricaturile sunt doar descrise şi exemplele incrimanatorii din trecut doar amintite, nu şi prezentate. Totuşi, cei care sunt interesaţi de subiect au aflat de mult care este sămânţa conflictului. Există internetul ca şi alte surse de informare. Pentru explicaţii nu este nevoie de demagogi, care să elucideze misterul din jurul caricaturilor şi apoi reacţiile violente.

Şi totuşi, cine crede că tipărirea mult contestatelor caricaturi mai este necesară, trebuie să ia în calcul protestele celor afectaţi de războiul imaginilor. O poziţie mai clară nu ar fi putut avea Kofi Annan.

Scandalul caricaturilor a ajuns subiect de dezbatere şi în parlamentul german. Astăzi. la Berlin. au avut loc discuţii pe marginea atitudinii oficialilor federali faţă de escaladarea violenţelor. Cu câteva minute înaintea dezbaterilor, vicepreşedintele Bundestag-ului, Wolfgang Thierse, a atras atenţia asupra situaţiei actuale, susţinând că nici o formaţiune politică nu trebuie să îşi însuşească anumite poziţii, doar pentru a obţine mai multă popularitate. Eforturile pentru apărarea libertăţii şi culturii sunt fireşti, la fel de fireşti ca şi cele de respingere a violenţelor, a spus Thierse. Vicepreşedintele Bundestag-ului încearcă astfel să contracareze poziţia parlamenatrilor creştin-democraţi / creştin-sociali, care intenţionează să pună astăzi, din nou, sub semnul întrebării oportunitatea aderarii Turciei, ţară musulmană, la Uniunea Europeană.