În spatele scenei de extremă dreapta

Investigarea trecutului nazist a început în estul Germaniei pe vremea ocupaţiei sovietice, după cel de-al Doilea Război Mondial şi înaintea creării RDG (1949). În urma mai multor procese-fulger, naziştii au fost condamnaţi la pedepse aspre. "Curăţenia" est-germanilor a început îndeosebi în sistemul public şi administrativ şi în învăţământ unde au avut loc concedieri masive. Nu numai cei al căror trecut nazist era cunoscut şi-au pierdut locurile de muncă, ci şi cei bănuiţi de infidelitate faţă de regimul comunist.

Pe aceste posturi vacante şi în funcţiile-cheie, conducerea SED şi-a instalat oamenii. Compromisuri au fost făcute la reformarea armatei şi a poliţiei: foşti ofiţeri de rang înalt ai Wehrmacht-ului au obţinut posturi de conducere în armata RDG-istă cu condiţia să acţioneze în interesul noii puteri.

La sfârşitul anilor ´40, procesele intentate naziştilor în zona de ocupaţie sovietică erau deja încheiate. În RDG s-a impus curentul anti-fascist. Din propaganda SED reieşea limpede că victimele naziştilor au fost comuniştii - opozanţi activi ai regimului lui Hitler. Marea masă a victimelor - evreii, romii, persoanele cu handicap - era vag menţionată, afirmă profesorul universitar Klaus Schröder: "Aceşti oameni au fost omişi pentru că erau victime pasive. În opinia SED nu au fost opozanţi ai regimului."

Din punctul de vedere al puterii din Germania de Est, cel de-al Doilea Război Mondial a reprezentat un conflict între capitalismul din Germania nazistă şi socialismul din Uniunea Sovietică. Componentele principale ale naţional-socialismului - rasismul şi antisemitismul au fost intenţionat lăsate deoparte. RDG-ul dorea să-şi atenueze posibila vină şi să se legitimeze ca stat anti-fascist, "iar lucrul acesta era posibil numai în condiţiile promovării unui contrast puternic între socialism şi capitalism. Astfel capitalismul era automat asociat cu fascismul", adaugă profesor Schröder.

Distorsionarea viziunii asupra celei de-a doua conflagraţii mondiale şi natura conducerii naţional-socialiste au influenţat evoluţia societăţii est-germane sub toate aspectele. Elevii au învăţat la orele de istorie numai versiunea impusă de comunişti. Fiecare copil ştia că, într-un regim autoritar, una se vorbeşte în public şi alta în casa părintească. " Pe de o parte, adulţii povesteau că naţional-socialismul a fost cea mai frumoasă perioadă a vieţii lor. Pe de alta, acceptau tacit sau susţineau numai cu jumătate de gură educaţia anti-fascistă pe care copiii o primeau în şcoli", spune istoricul Annette Leo.

Investigarea trecutului nazist al Germaniei de Est în manieră comunistă, dintr-o singură perspectivă, a încurajat transformarea naţional-socialismului într-o ideologie "de rezervă" pentru tânăra generaţie, într-o formă de protest a tinerilor. Chiar dacă mulţi respingeau regimul SED, în care au fost crescuţi şi educaţi, pentru ei nu democraţia occidentală reprezenta o provocare, ci ideologia nazistă, adică "bârna din ochiul statului": "În Vest puteai să provoci dacă agitai steguleţe roşii pe stradă şi strigai lozinci comuniste. În RDG, dacă doreai să provoci, trebuia să fii antisemit sau simpatizant al naţional-socialismului", explică profesor Schröder.

La două decenii de la prăbuşirea Zidului Berlinului, în noile landuri federale se duc încă lupte dure cu scena de extremă dreapta. O parte a populaţiei din estul ţării încă mai resimte consecinţele economice ale Reunificării, fapt care a dus la consolidarea poziţiei neo-naziştilor.

Autori: Ognjen Cvijanovic, Claudia Ştefan
Redactor: Medana Weident