În sprijinul integrării europene

Guvernul a răspuns în şedinţa de joi, prezidată de preşedintele Iliescu, unei exigenţe formulate cu insistenţă atît de autorităţile de la Bruxelles cît şi de societatea românească. E vorba despre transparenţă. Dacă au fost atîtea scandaluri legate de subvenţiile Uniunii Europene acest lucru s-a datorat mai ales cvasi-secretului în care au fost ele cheltuite. Cazul cel mai strident, cel al fostului ministru al integrării, Hildegard Puwak, a fost legat de situaţia de monopol asupra informaţiilor. Un grup restrîns avea cunoştinţă de oportunităţile de finanţare şi profita de ele chiar dacă nu respectă condiţiile de calitate profesională. Trasparenţa este însă o condiţie esenţială a acordării subvenţiilor întrucît UE oferă aceşti bani pentru întreaga societate românească şi nu doar pentru un grup de privilegiaţi.

Guvernul a înfiinţat aşadar, în primul rînd, Comitetul de Transparenţă pentru urmărirea utilizării fondurilor comunitare. Din acest Comitet fac parte reprezentanţi ai Guvernului, ai patronatelor şi sindicatelor, dar şi ai societăţii civile şi ai presei. Abia în ultimul rînd sînt invitaţi să participe şi reprezentanţi ai partidelor politice parlamentare. Un aspect mai puţin încurajator este faptul că acest organism se reuneşte la intervale mari de timp, o dată pe trimestru, ceea ce ridică semne de întrebare privind eficacitatea lui.

În al doilea rînd s-a vazut că negocieruile pe care le poartă Guvernul nu sînt cunoscute în detaliile lor delicate de opozanţi şi cu atît mai puţin de restul societăţii. Opoziţia a reclamat de multe ori lipsa trasparenţei, acuzînd Guvernul că ascunde anumite informaţii din cauză că nu doreşte să se confrunte cu punctele de vedere critice ale societăţii. Ieri primul ministru a justificat înfiinţarea unui Comitet consultativ pentru integrare spunînd că, oricare ar fi guvernul care va veni la putere după alegeri, este necesar să cunoască negocierile cu UE în toate amănuntele lor. Din Consiliul consultativ fac parte reprezentanţi ai administraţiei, ai mediilor de afaceri şi sindicatelor, dar şi reprezentanţi ai mediului academic şi ai societăţii civile. De asemenea, sînt invitaţi să participe şi reprezentanţi ai partidelor politice. Opoziţia s-a declarat în linii mari satisfăcută de această iniţiativă, deşi a criticat faptul că nu a fost consultată în prealabil. Comitetul acesta va avea se pare atribuţii destul de largi, de la examinarea periodică a stadiului în care se află negocierile de aderare şi pînă la formularea unor recomandări. Documentele vor fi publicate pe site-ul Guvernului.

Cele două comitete sînt în principiu o bună iniţiativă, dar rămîne să vedem care va fi componenţa lor şi cît de bine vor funcţiona ele.