Începerea negocierilor de reunificare a insulei Cipru

Ultima încercare de reunificare a Ciprului a avut loc în aprilie 2004 şi ea a eşuat datorită Nu-ului spus la referendum de greci, puţin înaintea refuzului de primire a sudului insulei în Uniunea Europeană. Prin alegerea comunistului Demetris Christofias ca nou preşedinte al Ciprului, de la începutul acestui an negocierile cu partea turcă s-au intensificat. În martie, Christofias s-a înţeles cu preşedintele Republicii turce din Nordul insulei, Mehmet Ali Talat asupra reluării negocierilor de reunificare. Ieri la Bruxelles Talat a prezentat poziţia părţii turce în convorbirile purtate printre alţii şi cu comisarul Uniunii Euroepne pentru extindere Oli Rehn. Talat a precizat în context că „faţă de trecut climatul s-a schimbat simţitor. Există un preşedinte cipriot care şi-a concretizat clar poziţia şi dorinţa de a se ajunge la o soluţie. De aceea sunt foarte optimist“.

Şi Andreas Mavroianis, ambasadorul Republicii Cipru la Uniunea Europeană crede că în atmosfera detensionată din prezent există o şansă unică.

Ţelul este realizarea unui stat federal. Cine va sta însă în fruntea acestui stat, în acest punct poziţiile sunt diferite. Din 1974 Ciprul este divizat. Atunci Turcia a invadat partea de nord a insulei după lovitura de stat de la Nicosia a naţionaliştilor ciprioţi greci susţinuţi de Atena.

Talat pledează pentru principiul rotaţiei. Noua federaţie va fi alcătuită din state cu drepturi egale în care populaţia va avea politic aceleaşi drepturi,precizează el.

Ciprul grecesc care atrage mereu atenţia asupra superiorităţii sale are în vedere alt model. Christofias precizează că partea grecească nu va accepta niciodată două state pe insulă dar într-un efort de compromis a acceptat ca 50.000 de colonişti turci pot să rămână în Cipru Grecii doresc un sistem prezidenţial cu un preşedinte şi un vicepreşedinte. Deja în Constituţia din 1960 ciprioţii greci au propus ca preşedintele să fie grec şi vicepreşedintele turc şi acest fapt s-ar putea repeta acum. Decisiv este ca în final şi în această privinţă ambele părţi sunt de comun acord, guvernul să funcţioneze pentru a fi evitate orice blocaje reciproce.

O altă temă controversată rămâne ca şi până acum, aceea a prezenţei militarilor turci pe insulă. O retragere totală a trupleor, aşa cum cere preşedintele cipriot este respinsă categoric de partea turcă, cu argumentul că şi în Europa există trupe străine ca de exemplu în Germania, unde sunt staţionate trupe americane. Talat afirmă însă că are în vedere reducerea numărului de soldaţi. Numărul exact al efectivelor turceşti din partea de nord a insulei nu se cunoaşte dar se estimează că ar fi vorba de 35.000-45.000. Turcia doreşte să-şi păstreze dreptul de intervenţie obţinut în tratatele care au consfinţit independenţa insulei în 1960.

Problematică rămâne şi chestiunea proprietăţilor pe insulă. După puciul militar turc din 1974 de ambele părţi s-au comis ilegalităţi în această problemă. Până la 200.000 de greci şi 50.000 de tuci ciprioţi au fost obligaţi să-şi părăsească satele. 80.000 de turci din Anatolia au fost strămutaţi în nordul Ciprului.

Guvernul cipriot consideră că trebuie respectat dreptul privind proprietatea din 1974.

Aşadar în pofida semnelor pozitive există încă o serie de obsatcole pe calea reunificării Ciprului. Atât grecii ciproţi cât şi turcii din insulă urmeză să decidă într-un referendum asupra soluţiilor propuse de ambele părţi. Indiferent de evoluţia situaţiei deschisă rămâne şi întrebarea, cum se va comporta Turcia. Rezolvarea chestiunii cipriote este o condiţie a aderării Turciei la Uniunea Europeană. Ankara cere în schimb Bruxellesului garanţii de aderare. În caz contrar ea nu este dispusă să renunţe la partea de nord a insulei Cipru.