Începutul sfârşitului

Victoria nu poate ascunde realitatea: asistăm la începutul sfârşitului politic pentru cancelarul Angela Merkel. Partidul său, creştin-democrat, îi va reproşa în curând scorul electoral, cel mai slab de la fondarea Republicii Federale.

În doi, maxim trei ani, aripa economiştilor de dreapta din partid şi conservatorii pur-sânge o vor obliga să facă loc altor lideri pe placul acelor figuri pe care Merkel a reuşit să le ţină departe de procesul decizional din CDU. După o perioadă în care a flirtat cu ideile foştilor parteneri social-democraţi, cancelarul va trebui să jongleze la fel de abil cu noile reguli de guvernare impuse de liberalii pe care şi i-a dorit atât de mult alături. Şi pe care, iată, i-a primit. Şi nu oricum. Liberalii ies din alegeri cu un scor senzaţional, cel mai bun din istoria participării lor la scrutinurile democratice germane. Acest scor este nota de plată pe care o va achita Merkel. O notă de plată pe care va fi obligată să o justifice propriului electorat.

Succesul liberalilor nu este, totuşi, o surpriză. Spre deosebire de creştin-democraţi şi social-democraţi, liberalii au defilat prin campanie cu unica lor soluţie de ieşire din criză: scăderea impozitelor. De partea cealaltă, marile partide şi-au dus campania departe de agenda publică: sloganuri fără acoperire şi promisiuni atât de călâi încât nu au rezonat nici măcar cu electoratul german, prin tradiţie căutător de siguranţă şi stabilitate. Alegătorii nu vor sfadă - nici când vine vorba despre scena politică; dar au pretenţia ca actorii acestei scene să fie, totuşi, ancoraţi în realitate şi să ofere un strop de perspectivă. Ceea ce nu a stat în centrul atenţiei marii coaliţii din ultimii patru ani, preocupată în special să evite crizele: a preferat o politică a celui mai mic numitor comun în detrimentul marilor proiecte. De aceste mari proiecte abandonate au profitat aşa-numitele "partide mici", care au crescut profitând de nişe.

Parlamentul, format acum din cinci partide, este un prim posibil semn al reformei sistemului politic german. O reformă care se impune şi la nivelul partidelor tradiţionale. Baza SPD-ului este erodată, social-democraţia, în forma ei actuală, trebuie să-şi pună întrebarea dacă nu cumva şi-a trăit traiul. Probabil că ar avea nevoie de o reconsiderare a relaţiei cu Stânga lui Oskar Lafontaine. Stricta delimitare de gălăgioasa stângă socialistă a dăunat, mai degrabă, stângii social-democrate. SPD îşi poate vedea liniştit de reforma internă, acum, că a scăpat de responsabilităţile guvernării şi de problemele viitoare ale Germaniei. De acestea se vor ocupa, de acum înainte, conservatorii şi liberalii. Care, însă, nu par a avea un concept convingător; cel puţin nu l-au etalat în campania electorală.

Vremea consensului guvernamental s-a încheiat odată cu despărţirea marii coaliţii. Şi nu doar pentru Angela Merkel s-ar putea să fie începutul sfârşitului politic.

Autor: Marc Koch/ics
Redactor: Robert Schwartz