Îngrijitoarea de animale: Faţă în faţă cu fiarele

Grădina zoologică din Duisburg e încă pustie când ajunge Stephanie Danzer la serviciu şi îmbracă uniforma de protecţie de culoarea maronie. În cursul zilei se va ocupa de tigri siberieni, cămile, rinoceri şi câini sălbatici.

Dar aproximativ 80 la sută din activitatea ei constă în curăţarea cuştilor animalelor. Ce fel de însuşiri contează cel mai mult pentru un îngrijitor de animale?

"Trebuie să-ţi dai seama dacă animalele se simt bine"

"Trebuie să ai o înclinaţie spre a comunica cu animalele, să-ţi dai seama, din purtarea lor, sau chiar din expresia chipului, dacă se simt bine sau dacă sunt în toane rele. Cred că trebuie să ştii acest lucru ca îngrijitor", povesteşte Stephanie Danzer.

La aceste talente se adaugă forţa fizică, din moment ce lăzile cu mâncare pentru animale cântăresc între 10 şi 20 de kilograme. După ce hrăneşte animalele, îşi aprinde o ţigară pentru a se relaxa. Nu i-a fost niciodată frică să intre în cuştile fiarelor ?

"Frica nu are ce căuta în această meserie. Ceea ce contează mai mult e respectul faţă de fiecare animal."

Pe de-o parte, femeia de 35 de ani şi-ar dori mai mult timp pentru călătorii, dar de fiecare dată când pleacă în concediu, îi e dor de animalele din grădina zoologică şi de colegi.

Stephanie îşi îngrijeşte cu dăruire prietenul bolnav psihic

"Mereu îi sun pe colegi din concediu ca să întreb ce face fiecare animal, pentru că ajungi să ţii foarte mult la câte una din fiinţele pe care le ai în grijă."

În pauzele de masă, îngrijitoarea de animale joacă cărţi cu colegii şi mănâncă sanvişurile pe care i le-a pregătit partenerul ei de viaţă, Andreas. Din apartamentul cuplului nu lipsesc, desigur, animalele: două pisici şi un câine, pe care îi îngrijeşte Andreas în timpul zilei. În urma unei boli psihice, prietenul lui Stephanie Danzer nu mai poate lucra de doi ani încoace, iar cei doi au fost obligaţi să renunţe şi la pasiunea lor comună, motociclismul. Cele două motociclete au rămas în pivniţă, amintind de vremurile mai fericite din viaţa cuplului.

Când îşi termină tura la grădina zoologică, Stephanie Danzer nu se întoarce încă acasă la prietenul ei bolnav, ci mai lucrează la o benzinărie din vecini. Îngrijitoarea de animale spera ca banii câştigaţi să o apropie de un mare vis: cel de a călători împreună cu Andreas în Noua Zeelandă la campionatul mondial de rugby din 2011.

Autori: Debarati Guha / Alexandra Sora
Redactor: Rodica Binder