Întîlnirea NATO de la Oslo

In capitala Norvegiei are loc şi reuniunea aşa-numitului Consiliu NATO-Rusia, cu participarea ministrului de externe rus Serghei Lavrov. Două teme extrem de controversate se află pe agenda întîlnirilor: statutul provinciei Kosovo, precum şi scutul antirachetă american.

In schimb pe agendă nu se află întîlnirea dintre secretarul departamentului de stat american şi ministrul român al afacerilor externe, Adrian Cioroianu, pe care a dorit-o şi solicitat-o cel din urmă. In context ambasada americană din Bucureşti a difuzat joi un comunicat care confirmă declaraţia dată ieri publicităţii de către partea română, potrivit căreia doar agenda încărcată şi lipsa de timp o împiedică pe doamna Rice să aibă o întrevedere cu noul ministru care l-a înlocuit pe Mihai Răzvan Ungureanu. Dar nu puţini experţi sunt de părere că debarcarea lui Ungureanu şi mai ales suspendarea preşedintelui Băsescu, un prieten bun al Americii a deteriorat relaţiile altfel excelente dintre România şi SUA.

Temerile Rusiei

Dincolo de acest contencios româno-american, reprezentanţii alianţei nordatlantice vor încerca la Oslo să aplaneze temeri ruseşti. Miniştri de externe apuseni se vor strădui din răsputeri să elimine de pildă obiecţiile Moscovei cu privire la scutul antirachetă american, care ar urma să fie amplasat în Cehia şi Polonia. Ruşii se simt călcaţi pe bătătură de acest proiect. Moscova e cu atît mai iritată cu cît silozurile de rachete interceptoare şi radarul menit să detecteze din timp zborul unor eventuale rachete balistice teroriste cu rază lungă de acţiune îndreptate împotriva Europei sau Americii urmează să fie instalate în două state ex-comuniste. Ambele au fost cîndva membre ale Tratatului de la Varşovia.

Concomitent, Moscova respinge categoric planul de independenţă pentru provincia Kosovo. Aparţinînd încă, tehnic, de Serbia, provincia are o covîrşitoare majoritate albaneză care-şi doreşte cu ardoare suveranitatea. Diplomatul finalnedez Marti Ahtisaari a satisfăcut bună parte din revendicările albaneze, avansînd un plan de independenţă „supravegheată” a provinciei, pe care atît Belgradul cît şi aliaţii ruşi ai Serbiei îl refuză. NATO dispune în Kosovo de un contingent important de trupe de pace.

Dacă măcar în chestiunea provinciei domneşte unitatea în rîndul statelor alianţei, scutul american antirachetă i-a divizat aproape la fel de profund pe europeni cum i-a scindat şi intervenţia care a dus la înlăturarea dictaturii lui Saddam Hussein. Săptămîna trecută, SUA au reuşit în fine, totuşi, să obţină din partea alianţei nordatlantice aprobarea oficială pentru amplasarea scutului. Iar secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Schefffer a dat publciităţii o declaraţie în care s-a străduit să minimalizeze divergenţele interne, afirmînd că „a fost şi continuă să fie clar, de altfel nu e un lucru nou, că statele NATO se confruntă cu ameninţarea unor rachete balistice”.

Justificările Washingtonului

Or, potrivit SUA, această ameninţare nu-şi are originea în Rusia. Primejdia vine, conform oficialităţilor din Washington, din partea unor state certate rău cu dreptul internaţional, precum Iranul sau Coreea de Nord, precum şi din partea grupărilor teroriste. Chiar dacă pericolul nu e actual, riscul unui atac cu rachete se va concretiza cu siguranţă în viitorul apropiat şi trebuie înlăturat, relevă Casa Albă.

De cu totul altă părere e Kremlinul. Potrivit şefului diplomaţiei ruse, Lavrov, amplasarea sistemului defensiv american ar dezechilibra întreaga politică de securitate europeană.

Poziţia Germaniei

In interorul alianţei, germanii s-au arătat extrem de receptivi la acest argument şi de sensibili faţă de temerile Rusiei, iar şeful diplomaţiei germane, Frank-Walter Steinmeier a ţinut să sublinieze cît de importante e, pentru Berlin, menţinerea bunelor relaţii cu Moscova. Potrivit lui, „europenii şi ruşii vor depinde unii de alţii pentru soluţionarea unor conflicte regionale sau globale”, după cum s-a exprimat ministrul de externe de la Berlin.

Conform experţilor şi diplomaţilor, Rusia va sfîrşi prin a accepta totuşi, într-un tîrziu, amplasarea scutului, dar abia după ce va fi scos un preţ pipărat din negocierile menită să obţină această concesie.

In chestiunea provinciei Kosovo, lucrurile sunt mai complicate. Rusia e aliata tradiţională a Serbiei. In plus, Moscova se teme de crearea, în Kosovo, a unui precedent de care ar putea profita separatiştii din Caucaz. Occidentalii se tem în schimb că, dacă nu li se acordă albanezilor independenţa relaţiile lor cu sîrbii ar putea scăpa de sub control.

Situaţia din Afganistan

In fine, miniştri alianţei mai abordează în capitala norvegiană şi amploarea pe care au luat-o atacurile talibanilor în Afganistan. In context se vor relua cererile de suplimentare a forţelor NATO dislocate la frontiera cu Pakistanul unde talibanii şi teroriştii arabi ai al Quaidei îşi fac de cap. Sau mai precis îşi făceau, înaintea ofensivei declanşate recent de forţele ISAF. Situaţia în regiune s-a ameliorat. Şi presiunile exercitate asupra Germeniei, să-şi mute parte din trupele din nordul relativ sigur pe teatrul de operaţiuni net mai periculos din sud s-au redus în ultima vreme, după ce germanii au trimis în ajutorul alianţei cîteva avioane de recunoaştere de tip Tornado.