Întoarcerea cancelarului la cele creştine şi democrate

Congresul Uniunii Creştin Democrate de la Karlsruhe nu a lăsat nimănui, de la bun început, loc de îndoială: nu, actuala şefă a partidului nu este la sfârşit de carieră. Angela Merkel a dat peste cap eventualele pariuri contra, printr-un discurs aranjat în aşa fel încât vocile critice să se stingă din mers, înainte, chiar, de a se exprima.

Sigur că are motive de autocritică, doamna cancelar. Ar fi disputele din interiorul coaliţiei, care s-au răsfrânt asupra nivelului de încredere populară şi au dus la pierderea celui mai mare land federal (Renania de Nord - Westfalia) în alegerile regionale din precedenta primăvară. Dar, cu toate certurile dintre cele două partide de dreapta, un lucru este clar: guvernarea conservator-liberală are destule motive de laudă. Ar fi, în special maniera în care Germania s-a descurcat în crizele financiare - atât cea globală, cât şi cea din zona euro. Dar şi modul în care Republica Federală a reuşit să reziste presiunii cu care politicul internaţional a încercat să intervină pe pieţele comerciale globale:

"Nu ne vom lăsa pedepsiţi pentru faptul că facem produse bune şi le exportăm. Made in Germany. Nu permitem să fim sancţionaţi de cei ce încearcă, dar nu reuşesc să facă la fel, dragi prieteni!".

Aplauzele au continuat şi când Angela Merkel s-a pronunţat în privinţa pieţei forţei de muncă şi a imigraţiei: prima şansă ar trebui să revină şomerilor germani. Cât despre cei ce se stabilesc în Germania:

"Cine vrea să trăiască aici trebuie să înveţe, întâi de toate, limba germană. Va fi, atunci, bine-venit. Cine vrea să trăiască aici, trebuie să respecte legile şi valorile. Va fi, atunci, bine-venit. Iar cine nu o face trebuie să ia în calcul sancţiunile. Atât de simple sunt lucrurile. Şi pe acest drum mergem mai departe".

Discursul Angelei Merkel a revenit, observă comentatorii, la nuanţele creştin-conservatoare, îndepărtându-se de mesajele mai degrabă populare din ultimii ani. Ceea ce, de altfel, a avut darul să şi stingă antamatele critici, pregătite mai ales de tabăra conservatoare a partidului. Căci, mai punctează cei ce au disecat cuvintele cancelarei, popularilor, câţi vor mai fi rămas în CDU (undeva în interiorul celor vreo zece procente care nu au votat realegerea doamnei Merkel), popularilor, aşadar, le lipsesc tocmai liderii. Şi, iată: retragerea lor din politică, unul după altul, în lunile din urmă, nu s-a soldat cu prăbuşirea partidului peste Angela Merkel, aşa cum aceştia, de fapt, se aşteptau.

Autori: Peter Stützle (Karlsruhe) / Cristian Ştefănescu
Redactor:Petre M. Iancu