S-a creat o mare ruptură

Miercuri seara după demisia guvernului s-au adunat chiar mai mulți manifestanți decât în seara precedentă. E adevărat, puțin mai dezorientați, căci țintele inițiale dispăruseră din vizor, dar totuși simpla lor participare și entuziasmul contestației ne arată că nu e o joacă și că ceea ce se întâmplă corespunde unei frustrări politice foarte mari. Dar nu există nicio forță politică mai bine organizată capabilă să preia aceste mesaj antipartide, așa cum a fost de exemplu spectaculosul Il Movimento 5 Stelle, care organizase mitinguri ”monstru” în toate marile orașe ale Italiei. Până la un punct există destule asemănări. Și aici la București apare aceeași exasperare față de corupția establishment-ului, fie de stânga, fie de dreapta și aceeași aspirație pentru forțe politice noi și pentru mai multă democrație directă. Dacă ne uităm la componența umană a manifestațiilor de la București găsim predominant tineri, mulți dintre ei profesioniști educați, ceea ce seamănă iarăși foarte mult cu Il Movimento 5 Stelle.

Ar trebui să facem în prealabil câteva precizări. Gruparea lui Beppe Grillo a fost discreditată de media dominante din cauza poziției sale anti-Bruxelles, fiind catalogată expeditiv ca mișcare ”populistă”, ceea ce sună vag și prilejuiește confuzii, căci și naționaliștii olandezi (Partidul Libertății) sunt ”populiști” și Frontul Național din Franța e ”populist”, dar nu au absolut nicio legătură cu mișcarea din Italia. Sigur am putea încerca o asimilare la stânga, dar italienii nu au cultivat aceeași radicalitate anticapitalistă ca Syriza în Grecia sau Podemos în Spania. Ceea ce caracteriza în primul mișcarea italiană era furia împotriva corupției istorice a partidelor tradiționale și aspirația către democrație directă, adică figura cea mai caracteristică a timpului nostru. În fine, nu e vorba de a crea o imagine favorabilă lui Beppe Grillo, ale cărui scăderi au fost mediatizate suficient, ci pur și simplu de a înțelege prin analogie ce se petrece cu noi noi și în jurul nostru.

Până mai ieri singura grupare din România care a mers pe culoarul acesta anticorupție și antisistem (sau mai exact anti partide tradiționale) a fost cea reprezentată de Monica Macovei. Chiar dacă ea s-ar fi delimitat categoric de Beppe Grillo (”antieuropean”), în multe alte privințe au existat asemănări ca, de pildă, cerința imperioasă pentru o clasă politică nouă și curată. Dar Monica Macovei nu a avut succes (deocamdată), iar de la o vreme evoluția ei politică a intrat în zone mai puțin clare. A aderat, de pildă, împreună cu M10, la grupul politic dominat de conservatorii britanici și de polonezii catolici (ECR), ceea ce contrazice propriile sale înclinații de până acum, dacă e să vorbim doar de orientarea eurocritică a acestor grupări. Din România mai aderase la ECR partidul Noua Republică, dar aceasta își precizase de la bun început înclinațiile conservatoare și eurocritice. Ceea ce dorim să sugerăm este că deși linia aceasta antisistem și anticorupție nu a avut succes în trecut, am putea asista la renașterea ei cu înfățișări diferite.

Câteva lucruri par sigure: manifestanții nu își doresc deloc un guvern nou alcătuit din partidele vechi. Chiar dacă mulți înțeleg foarte bine limitele constituționale, sentimentul politic îi împinge să revendice o schimbare radicală. Și ajungem de unde am plecat: problema este că nu există nimeni care să preia mesajul străzii în ceea ce are el mai specific.

Noua lege electorală permite înființarea rapidă a unui partid cu doar 3 membrii și cineva a anunțat deja în cursul manifestației de aseară că va înscrie partidului ”Colectiv”, dar problemele vor apărea abia atunci când vor trebui depuse candidaturile în toate circumscripțiile. În ciuda aparențelor, nu va fi ușor pentru un partid nou, iar cei de la M10, mult mai versați, au înțeles demult acest lucru și au dezavuat noua legislație electorală. De altfel Adrian Papahagi, cea mai proeminentă figură după Monica Macovei, a respins ideea alegerilor anticipate, tocmai pentru că știe cât timp poate să ia organizarea unui partid. Militanții M10 au remarcat de asemenea că alegerile anticipate nu favorizează (eventual) decât PNL-ul.

Criza poate fi rezumată așa: avem astăzi partide fără mesaj și un mesaj incandescent fără partide. Iar concluzia nu o vom trage noi.