Învăţămintele răpirii turiştilor europeni în Egipt

Întrebarea pe care o ridică cele întâmplate în Egipt este în ce măsură normele de securitate din regiune sunt suficiente. Oricât de tăios ar suna, răspunsul este, din păcate, negativ.

În mod paradoxal, răpirea turiştilor europeni şi a însoţitorilor egipteni ai acestora s-a petrecut într-un context în care, în mod normal, un astfel de scenariu nu ar fi trebuit să poată deveni realitate.

Când vizitezi obiective turistice însoţit de forţele de securitate egiptene, te aştepţi măcar la un dram de senzaţie de siguranţă. Aşa trebuie că au simţit şi turiştii răpiţi acum câteva zile în Egipt. Din păcate, ofiţerul de securitate care păzea turiştii nu au putut mişca un deget în faţa atacatorilor. Mai mult, acesta a fost el însuşi răpit.

Acest nefericit eveniment ar trebui să servească drept învăţătură de minte oficialităţilor egiptene, astfel încât, pe viitor, un incident similar să nu se mai întâmple. De altfel, un mai bun management al crizelor de acest gen nu poate aduce decât avantaje Egiptului, ţară care profită enorm de pe urma industriei sale de turism.

Pe de altă parte, turiştii europeni ar trebui să se informeze mult mai bine cu privire la destinaţiile lor de vacanţă. Cele mai multe guverne din lume oferă informaţii extrem de importante cu privire la diverse regiuni de pe glob Aceste informaţii, de-a dreptul vitale în multe situaţii, sunt însă deseori ignorate de turişti.

Fără îndoială, eliberarea turiştilor din mâinile răpitorilor de către comando-ul egiptean este un succes. O reuşită internaţională, chiar dacă în ultimele zile importanţa salvării turiştilor nu părea a fi pe deplin conştientizată de cei implicaţi în această întâmplare.

De pildă, acum o săptămână, ministrul de externe egiptean, Ahmed Abul Gheit, anunţa cu pompă eliberarea turiştilor. Gestul său, pripit şi neancorat în realitate, a determinat guvernul egiptean să-i arate cartonaşul roşu demnitarului. A urmat apoi declaraţia ministrului de interne al Chadului, Mahamat Hissene care, într-un interviu acordat Deutsche Welle, dezavua veştile conform cărora ostaticii s-ar afla în Chad. Hissene a catalogat informaţiile ca făcând parte dintr-o campanie mediatică instrumentată de Sudan. Chiar şi în situaţia în care oficialul din Chad ar avea dreptate, faptul că unele guverne politizează cu nonşalanţă răpirea unor turişti este regretabil.

Nu în cele din urmă, răpirea turiştilor europeni îndreaptă atenţia inclusiv asupra modului în care cazul a fost prezentat în mass-media arabe, respectiv cele europene. Ar fi beneficiat această răpire de aceaşi atenţie mediatică dacă nu era vorba cu precădere de turişti vest-europeni?