Şansa dreptei

Deputata PDL, Elena Udrea, a făcut câteva comentarii foarte utile pentru a înţelege modul de a gândi din interiorul dreptei prezidenţiale. În cadrul unui interviu la RFI, fosta demnitară PDL a deplâns refuzul actualei conduceri a partidului de a fuziona, înainte de alegerile europene, cu micile grupuri care manifestă o strictă loialitate faţă de Traian Băsescu. „Ar fi fost mult mai bine să reuşim să mergem în europarlamentare cu un partid care să treacă de 25%. Ce va câştiga PDL dacă va lua, să zicem, un scor între 16% şi 18%, iar celelalte partide de centru-dreapta vor fi la limita intrării în Parlamentul European?”

Dar relevantă este mai ales continuarea:”Bătălia politică, electorală este la alegerile europarlamentare, atât timp cât PNL-ul merge singur, deşi este în USL, dacă PDL va putea să ia mai mult decât PNL”. (Elena Udrea)

Aşadar obiectivul politicienilor care urmează linia Udrea-Băsescu continuă să fie, şi după dezastrul electoral din 2012, învingerea PNL-ului. Cu toate că o analiză sumară a alegerilor desfăşurate în ultimii 15 ani ne arată că dreapta nu poate obţine majoritatea fără să-şi unească forţele, militanţii pro-Băsescu par să creadă pe mai departe că vor reuşi să ajungă la guvernare canibalizând PNL, aşa cum încercaseră în 2005. Linia Udrea-Băsescu manifestă o stranie încremenire în proiect şi o regretabilă îngustime de viziune.

Ei par să nu remarce schimbările mari care s-au petrecut şi continuă să se petreacă sub ochii lor. Guvernul condus de Victor Ponta este pe cale să schimbe radical paradigma politică. O guvernare cu retorică de stânga, dar care intenţionează să adopte măsuri de dreapta prin încurajarea fără precedent a investiţiilor străine, va schimba cu totul condiţiile în care se vor desfăşura alegerile în 2016.”Dreapta Băsescu”, cu viziunea ei anacronică şi revanşardă, riscă pur şi simplu să se marginalizeze singură.

Se poate obiecta că PDL în versiunea Udrea nu recunoaşte în PNL un partid de dreapta, dar ar fi o remarcă greşită. Atâta timp cât grupările prezidenţiale anunţă explicit că doresc să întreacă PNL-ul în alegeri (şi nu PSD sau USL), este clar că ele continuă să vadă în PNL un partid rival în zona de dreapta. Restul e retorică.

Este iarăşi simptomatic modul în care unii politicieni argumentează alegerea lor de a rămâne alături de preşedinte. ”Traian Băsescu e singurul politician care n-a pierdut nicio bătălie. Arătaţi-mi un boxer profesionist care îşi încheie cariera în ring fără nicio înfrângere.” (Teodor Baconschi în EVZ). Prin urmare, ei se îndreaptă către Preşedinte nu pentru că acesta ar întrupa un program politic valabil pentru ţară, ci pentru că prezintă cele mai mari garanţii de succes. Pentru că poate oferi protecţie. Dar şi aceste puteri sunt tot mai înşelătoare. După încheierea mandatului, Preşedintele se va găsi privat de resursele puterii de stat într-un mediu politic în care nu mai funcţionează vechile reguli şi vechea retorică cu două tăişuri pe care a practicat-o din 2004 încoace. S-ar putea ca înfrângerea sa să se fi produs deja, pe nesimţite, chiar din momentul în care Victor Ponta a preluat o parte semnificativă a agendei sale politice, căutând să preia totodată şi relaţiile sale externe. După 2014 nu va mai rămâne nimic pentru Traian Băsescu, iar loialii săi se vor scufunda împreună cu el.

Dreapta nu va avea absolut nicio şansă dacă va continua să acţioneze divizată, fără orizont doctrinar, închisă în rivalităţi mici de grup şi cuprinsă de pulsiuni fratricide.