1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Şcolile se pregătesc de grevă

Horaţiu Pepine4 noiembrie 2005

Eforturile sindicatelor din şcoli de a obtine mai mulţi bani pentru anul viitor au eşuat deocamdată şi, potrivit declaraţiilor făcute la cald este posibil ca în prima zi a săptămînii viitoare să asistăm la o grevă generală în învăţămîntul românesc

https://p.dw.com/p/B322
Imagine: dpa - Bildfunk

Ministrul de finanţe Sebastian Vlădescu, a adoptat o conduită foarte strictă şi nu intenţionează să cedeze presiunilor, care s-au amplificat foarte mult după suspendarea acordului cu Fondul Monetar Internaţional. Capitolul educaţiei fusese oricum redeschis după demisia ministrului Miclea şi după intervenţiile PD şi ale preşedintelui Traian Băsescu, dar după denunţarea înţelegerii cu FMI, sindicatele din educaţie s-au simţit încurajate să insiste.

Primele negocieri s-au soldat cu un eşec pentru că fiecare parte are o îndreptăţire foarte puternică. Sindicatele au cerut 6% din PIB ca să obţină 5%, iar Sebastian Vlădescu, ministrul visteriei publice, şi-ar dori să ţină deficitul bugetar la 0,5 % din PIB.

Aurel Cornea, liderul Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţămînt, a declarat că după primele negocieri nu s-a ajuns la nici un rezultat. „În aceste condiţii, a anunţat liderul sindical noi, cele patru federaţii reprezentative din învăţămînt, începînd de luni, vom ajunge la grevă generală” .

Răzvan Bobulescu, preşedintele Federaţiei "Alma Mater", a declarat că ministrul Finanţelor nu a venit cu nici o ofertă la discuţia de la Palatul Parlamentului. Pentru învăţămîntul superior, sindicatele solicită 0,2% din PIB, în vreme ce bugetul actual prevede o sumă situată în jurul valorii de 0,054% procente din PIB. “De luni dimineaţă se intră în grevă generală în toate universităţile din ţară”, a anunţat la rîndul său Răzvan Bobulescu.

În replică, ministrul Finanţelor a reproşat sindicatelor că nu au prezentat nici o cifră concretă de majorare a bugetului Educaţiei, cu excepţia unei creşteri salariale de 18%. În plus Sebastian Vlădescu consideră că este cu totul nepotrivită comparaţia cu ţările Europei occidentale în ce priveşte sumele alocate educaţiei, întrucît veniturile buegtare sînt legate strîns de puterea unei economii.

S-a văzut aşadar că interlocutorii s-au aşezat pe poziţii maximale şi radicale. De altfel negocierile dintre Guvern şi sindicate iau de regulă această înfăţişare. Liderii de sindicat nu pot face concesii, fiind ţinuţi de un mandat foarte strict, aşa încît discuţiile sînt greu de purtat. Mai curînd ministrul de finanţe ar putea face la un moment dat un compromis, dar nu voinţa partidelor din spatele său l-ar împiedica să o facă, cît raţiunea economică. Sebastian Vlădescu ştie că, oricîtă îndreptăţire ar avea sindicatele din şcolile româneşti, dacă - mai ales acum după denunţarea acordului cu FMI - politica bugetară va aluneca pe panta cheltuielilor România va intra într-o criză foarte periculoasă.