Şeful cancelariei prezidenţiale, scandalizat de posibila intrare în PDL a lui Dumitru Dragomir

Dumitru Dragomir, preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal şi-a manifestat recent intenţia de a părăsi PRM şi de a candida, din partea PDL, într-un colegiu din judeţul Vîlcea. Ştirea nu a fost nici confirmată, dar nici infirmată de oficialii democrat-liberali, aşa încît toată lumea a înţeles, pe bună dreptate, că Dumitru Dragomir şi partidul condus de Emil Boc au o înţelegere prealabilă. Reacţia PRM-ului a părut la rîndul ei să confirme acest fapt, întrucît deputatul Lucian Bolcaş a declarat că Dumitru Dragomir este “un politician dezorientat”.

Dumitru Dragomir este o figură arhicunoscută a fotbalului din România şi mai puţin a politicii propriu-zise, cu toate că a candidat în alegerile prezidenţiale împotriva lui Traian Băsescu. Ulterior, nu a ezitat să-şi manifeste (la prima vedere cu destulă sinceritate) simpatia faţă de preşedintele ales în funcţie. Dumitru Dragomir este însă cunoscut ca un om din specia turbulenţilor cu vorbire groasă, om impulsiv care “nu ştie multe, şi care ilustrează mai curînd un model de trivialitate sigură de ea însăşi. În 2004 a candidat din partea PRM şi a fost ales deputat de Vîlcea, iar prezenţa lui în gruparea condusă de C. V. Tudor părea cît se poate de firească. Trecerea subită a lui Dumitru Dragomir la PDL a provocat, de aceea, nedumeriri.

Cu cîteva săptămîni înainte făcuse mare vîlvă în presa anunţul lui Cătălin Avramescu şi al lui Sever Voinescu că vor candida din partea PDL la toamnă. Intelectuali bine articulaţi şi publicişti de mare talent, angajaţi ideologic de partea dreptei politice, Avramescu şi Voinescu păreau să facă parte din intenţia PDL de a conferi propriului proiect politic o mai fermă dimensiune intelectuală. Dar nimic nu pare mai contrastant şi mai strident decît alăturarea lui Avramescu şi a lui Dragomir.

Şeful cancelariei prezidenţiale, nu a întîrziat prea mult să-şi expună punctul de vedere: "M-am alăturat PDL , a spus vineri Cătălin Avramescu, într-un comunicat de presă, din dorinţa de a contribui, după puterile mele, la înnoirea clasei politice româneşti. Dar această înnoire nu se poate face cu oameni care nu au nimic de-a face cu politica civilizată. De aceea, eu nu voi fi niciodată parte a unui proiect politic alături de domnul Dragomir", a încheiat, categoric, Cătălin Avramescu.

Este un gest care trece dincolo de semnificaţia sa personală. În România, din motive strict oportuniste, oamenii se asociază extrem de uşor unii cu alţii fără nici o reţinere de ordin moral, intelectual sau ideologic. În aceste condiţii militanţii unui partid trec cu uşurinţă la alt partid fără pudoare şi se asociază cu vechii adversari fără să roşească. Nici legea care impune sancţiuni pentru transfugii politici (e drept că numai la nivelul administraţiei locale) nu a reuşit să diminueze prea mult acest fenomen cu rădăcini adînci în morala individului. Gestul lui Cătălin Avramescu are, de aceea valoarea unei pilde etico-police excepţionale care nu va putea să-i lase pe colegii de la PDL cu totul indiferenţi.