Şi înşelaţi, şi cu banii luaţi

Potrivit proiectului de lege, activităţile vrăjitoarelor vor fi încadrate în nomenclatorul profesiilor liberale. Iar persoanele care exercită astfel de activităţi vor fi obligate să deţină autorizaţie de liberă practică.

"Cum e mierea dulce, aşa să fii tu dulce

În faţa mea pentru toată viaţa

Cum e zahărul dulce aşa să fie dulce

Dragostea ta pentru totdeauna

Cum nu poate lumea răbda fără zahăr, fără sare,

Aşa să nu mai poată răbda persoana respectivă

Fără tine şi fără dragostea ta

Sau cum înfloresc florile, aşa să înflorească

Dragostea, sporul, realizarea, mulţumirea sufletească

Şi liniştea în casa persoanei respective."

La periferia Bucureştiului, în palate aurite şi împodobite trăiesc vrăjitoarele şi ghicitoarele, care în schimbul câtorva sute, sau chiar mii de euro, "garantează" fericirea celor care le trec pragul zi de zi.

Efectele vrăjitoriei sunt devastatoare pentru vieţile multor persoane naive. Pentru oameni, care cred că descântecele le-ar putea însănătoşi copilul, le-ar putea aduce persoana iubită înapoi sau le-ar putea ajuta să se îmbogăţească peste noapte.

Din tagma "vrăjitoarelor" face parte şi Anita, care îşi atrage clienţii prin anunţuri publicate în ziare şi pe internet. Credulii vin cu sufletul deschis şi cu portofelul îndestulat la cea care "are har de a dezlega orice fel de vrăji negre şi deţine tainele ghicitului", aşa cum se descrie Anita în anunţurile publicate.

Pentru realizarea descântecelor, Anita le cere clienţilor să aducă, pe lângă sumele stabilite, anumite obiecte: poze, lumânări, flori, ace, zahăr, miere sau sare.

"La 12 noaptea fix luăm lucrările, pozele, semnele, lumânările şi toate cele necesare şi mergem undeva la o baltă, la o apă curgătoare, acolo unde se face într-adevăr un foc foarte mare şi acolo se fac descântecele şi dezlegările necesare. Tot răul şi tot necazul pe care îl scoţi de la un om nu poţi să-l dai nici pe altă persoană să-i faci rău, nu poţi să-l dai nici altcuiva să calce în el, atunci le dai pe foc şi le arunci pe apă."

Provenind din toate păturile sociale, clienţii care apelează la serviciile Anitei vin la ea în speranţa că vor primi ajutor în diferite probleme. Cu toţii au şi un al doilea punct comun: pleacă de acolo şi înşelaţi şi cu banii luaţi.

Anca Pascu a studiat tradiţii vechi româneşti şi lucrează în prezent la Muzeul Ţăranului Român. Ea încearcă să explice paradoxul existenţei vrăjitoriei într-o ţară în care 85% din populaţie este de religie creştin-ortodoxă.

"Nu toţi oamenii cunosc în profunzime tradiţia creştină. Suntem creştini dar nu înţelegem chiar tot. Biserica interzice aceste practici magice, dar vedeţi că în situaţii grele din viaţă oamenii încă mai merg (la vrăjitoare) şi (aceste vizite) sunt foarte frecvente într-adevăr."

"Legea vrăjitoriei", ce prevede impozitarea veniturilor persoanelor care practică ghicitul, vrăjitoria, descântecele sau alte practici oculte este privită cu reţinere de către persoanele vizate.

Claudia, una dintre cele mai cunoscute vrăjitoare din România, spune că ea oferă un serviciu "social", care nu ar trebui taxat.

"Nu, asta este să ajutăm oamenii. Pentru deschiderea cărţilor se ia 30 de lei, se ia 50 de lei pentru ajutarea la împreunare, la împăcare. Deci n-avem de unde să dăm. Pe ce să le dăm? Pe 30 de lei şi pe 50 de lei să plătim taxă?"

Întrucât nu există nişte cifre oficiale care să ateste numărul exact al "vrăjitoarelor" din România, legea va putea fi încălcată uşor, spre fericirea şi propăşirea ghicitoarelor, "vrăjitoarelor" şi "clarvăzătoarelor".

Dincolo de legea în discuţie, ghicitul şi vrăjitul vor continua. Ca de altfel şi descântatul:

"Cum se potoleşte vântul ca pământul, soarele din cer,

Focul din cuptor, oamenii prin pat, caii din nechezat,

Porcii prin strat, oamenii prin pat,

Aşa am potolit, aşa am domolit,

Răul şi necazul, farmecele şi blestemele

Care sunt date, care sunt trimise

Pe sufletul lor, pe dragostea lor,

Aşa să se ducă, aşa să se întoarcă

Pe ape, pe foc,

Să nu se mai întoarcă niciodată."

Autori: Tom Wilson / Alina Mitroescu
Redactor: Petre M. Iancu