Şi după reuniunea "Prietenilor Siriei", situaţia din ţara arabă rămâne confuză

"Prietenii Siriei", un grup compus din 60 de state, menit să ofere sprijin moral opoziţiei din Siria, a stârnit reacţii stridente deja din ajunul primei reuniuni. Consiliul Naţional Sirian care activează din exil a cerut măcar înarmarea rebelilor, dacă o intervenţie militară internaţională directă nu este posibilă. Vorbind în numele majorităţii participanţilor, gazda reuniunii, preşedintele Tunisiei, Moncef Marzouki, a respins astfel de solicitări, subliniind: "Asupra acestei chestiuni, cele mai multe state arabe au ajuns la un consens. Numai două sau trei ţări sunt pentru intervenţie. Aceasta ar fi însă o catastrofă pentru întreaga regiune."

Reprezentanţii ţărilor occidentale au adoptat o poziţie moderată, fiindcă Rusia şi China continuă să sprijine puterea de la Damasc. Dacă vor să obţină o schimbare de atitudine a celor două puteri cu drept de veto în Consiliul de Securitate al ONU, diplomaţii vestici trebuie să evite orice provocări. Preşedintele Tunisului a explicat: "Dacă nu bruscăm Rusia, poate convingem această ţară că o soluţie paşnică este şi în interesul ei. Ne gândim de exemplu să le oferim imunitate preşedintelui Siriei, Bashar el Assad şi familiei sale, şi să le dăm posibilitatea de a pleca în exil în deplină siguranţă."

Se propune deci imunitate pentru principalii vinovaţi în schimbul soluţionării conflictului. În rest, "Prietenii Siriei" s-au mulţumit să-şi reitereze cererile mai vechi: încetarea imediată a violenţelor şi accesul organizaţiilor umanitare în focare de conflict cum ar fi oraşul Homs. Intervenţia militară sau înarmarea rebelilor au fost strict respine, chiar dacă înarmarea este în plină desfăşurare pe canale secrete.

Opoziţia din Siria, deşi a fost prezentă la reuniunea din ţara nordafricană, nu reuşeşte să contribuie la rezolvarea conflictului, fiind măcinată de conflicte interne. Consiliul Naţional Sirian, favorizat de "Prietenii Siriei", este recunoscut drept reprezentant legitim al opoziţiei, dar nu este singura organizaţie care se bucură de acest statut.

Reprezentantul Germaniei la lucrări, ministrul de Externe Guido Westerwelle, nu a vrut să se pronunţe nici asupra înarmării opoziţiei şi nici asupra trimiterii lui Assad în exil. Trei chestiuni mai vechi rămân pentru el prioritare: "Încetarea violenţei, acordarea, de către noi, a unui ajutor umanitar. Al treilea lucru este soluţia politică aptă să garanteze o tranziţie paşnică. Aici, concursul comunităţii internaţionale este de mare importanţă, iar faptul că aici s-au întrunit atâtea delegaţii din atâtea ţări este un semnal de încurajare transmis poporului sirian. Sunt sigur că această reuniune nu va rămâne fără urmări."

Delegaţia din Qatar a cerut alcătuirea unei trupe de menţinere a păcii pentru Siria, iar Liga Arabă a propus o nouă rezoluţie ONU. Ambele solicitări nu sunt noi şi nici realiste. Crucea Roşie, singura organizaţie internaţională rămasă prezentă în Siria, a reuşit să obţină între timp mai mult decât unii diplomaţi rămaşi în ţară. Saleh Dabakkeh, reprezentant al Crucii Roşii, sosit la Tunis din oraşul sirian asediat Homs, a relatat: "Comitetul Internaţional de Cruce Roşie şi Semiluna Roşie se află în Homs. Negociem cu toate părţile implicate şi vrem să-i retragem din oraş pe toţi răniţii, fără excepţie."

Din punct de vedere politic, coaliţia anti-Assad nu s-a ales cu mare lucru în urma reuniunii din Tunis. În aceeaşi situaţie este şi opoziţia din Siria, care nu a obţinut decât declaraţii de solidaritate. Rebelii din Siria nu se pot baza decât pe forţele proprii, iar occidentul şi multe state arabe trebuie să se teamă în continuare că războiul civil ar putea aprinde întreg Orientul Apropiat.

Autor: Ulrich Leidholdt / I A
Redactor: Robert Schwartz