Şi libertatea e pe bani

Germania are o nouă mare problemă: cum să vină de hac evazioniştilor fiscali. Subiectul riscă să se transforme în acest an electoral, în temă de campanie dar şi în prilej de reformare a unui întreg sistem care legalizează autodenunţarea ca portiţă deschisă evazioniştilor spre a nu ajunge după gratii.

Elveţia are şi ea o problemă, de vreme ce oferă un adăpost plăcut, sigur şi lucrativ banilor străini, salvaţi de mîna lungă a fiscului la ei acasă.

Nici Bruxelles-ul nu este scutit de dileme. În combaterea crizei, care nu promite să ia curînd sfîrşit, trebuie înfruntată poziţia Germaniei, care pledează în favoarea menţinerii politicii de austeritate.

In Franţa, aşa numita lege a căsătoriei pentru toţi, care oferă homosexualilor posibilitatea de a-şi lega vieţile în faţa ofiţerului stării civile şi a adopta copii, a devenit picătura ce face să se reverse tot mai violent nemulţumirea unei părţi a populaţiei faţă de politica preşedintelui Hollande.

Iar România are şi ea problemele ei. Condamnarea senatorului social democrat Cătălin Voicu la 7 ani de privaţiune de libertate, pentru corupţie, echivalează doar cu o picătură pe plita încinsă după ce, dintr-un articol publicat în FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, cititorii află că eliberat din detenţie, tot sub acuzaţia de corupţie, Adrian Năstase a fost primit de tovarăşii săi ca o vedetă de muzică rock. In cuvîntul de salut, rostit de Liviu Dragnea vicepreşedintele socialiştilor români, bănuit de a fi comis fraude electorale şi implicat într-un proces, proaspătului eliberat de după gratii, i-a fost atribuită calitatea de ţap ispăşitor, el fiind cel care a trebuit să plătească pentru noi toţi.

In răstimp, conducerea ţării ar fi "îngropat securea", premierul şi preşedintele arătîndu-se "dispuşi să coopereze". Chiar aşa? se întreabă în subtitul textului autorul unui interviu cu Doru Buscu, redactorul şef al revistei satirice "Caţavencii", text difuzat pe site-ul online al postului DEUTSCHLANDRADIO.

Dacă autorii atacurilor "cibernetice", majoritatea lor provenind din China, România şi Statele Unite, după cum relevă revista DER STERN, rămîn deocamdată nepedepsiţi, contra unei sume nedefinite dar oricum copioase de bani, evazioniştii fiscali pot rămîne în libertate.

Preţul ei este variabil şi nu la îndemîna oricui. 5 milioane de euro a trebuit să achite pe 20 martie, nimeni altul decît preşedintele clubului FC Bayern, Uli Hoeneß. Publicată la foarte scurtă vreme după ce îndrăgitul şef de club fotbalistic s-a autodenunţat, făcîndu-şi mea culpa pentru evaziune fiscală, achitînd o altă fabuloasă sumă spre a scăpa de detenţie, ştirea difuzată pe larg în SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, este de-a dreptul explozivă.

Scandalul moral este amplificat şi de un alt fapt care în vremuri de normalitate ar fi putut părea inofensiv. Tot clubul lui Uli Hoeneß este cel care, contra sumei de 37 de milioane de euro, îl cumpără de la clubul de fotbal din Dortmund pe jucătorul naţionalei Mario Göetze. Chiar dacă preşedintele de la FC Bayern nu are direct de-a face cu această tranzacţie, sumele aflate în joc depăşesc capacitatea de înţelegere şi forţa de imaginaţie a cetăţeanului de rînd, deşi cazul Hoeneß nu este deloc unul singular ci simptomatic pentru un sistem care oferă portiţe „legale”de salvare celor care încalcă legile fiscale, sesizează SÜDKURIER.

Un motiv suficient pentru majoritatea comentatorilor de a pleda pentru o dezbatere calmă, la obiect, pentru schimbarea legii şi nicidecum, aşa cum cu regret constată RHEIN NECKAR ZEITUNG, pentru o hiperventilare emoţională şi politică a temei în scopuri electorale. Independent de apelul la calm şi obiectivitate, un sentiment latent de revoltă şi frustrare rămîne cuibărit în mentalitatea colectivă a germanilor. Şi a europenilor din ţările confruntate masiv cu rigorile crizei şi ale politicii de austeritate. Oricît de larg au fost deschise pînă acum umbrelele, cu oricîtă strîngere de inimă au fost aruncate peste bord unele principii de bază ale uniunii monetare, creşterea economică scontată nu s-a produs, relevă DIE WELT, subliniind gravitatea situaţiei dar avertizînd că nici panica şi nici frustrarea nu sunt cîtuşi de puţin recomandabile.

Cu toate acestea, Barroso nu ezită să se revolte împotriva cursului politic de austeritate al Angelei Merkel, secondat de preşedintele Consiliului UE Van Rompuy, rezultă dintr-o analiză publicată în SÜDDEUTSCHE ZEITUNG.

Din Franţa, LIBERATION sesizează o modificare a strategiei de combatere a crizei şi la nivelul FMI, unde adepţii politicii de austeritate şi economisire au pus surdină exigenţelor formulate vehement pînă deunăzi. Aşa încît, dogma se fisurează iar certitudinile se clatină, sesizează ziarul francez.

Să nu ne aşteptăm însă nici la o modificare cu 180 de grade a strategiei şi nici la o spectaculoasă înviorare economică în spaţiul monetar euro, scrie WEDOMOSTI, explicînd dificultăţile care se ridică în calea soluţionării crizei, care ar fi fost mai puţin gravă dacă procesul integrării europene ar fi fost mai viguros, mai solid.