Şi semne româneşti de carte, la Frankfurt

Şi totuşi, mult mai mult decît atît a oferit, iubitorilor de carte, ediţia din acest an a Salonului Internaţional de la Frankfurt pe Main.

Între rutină şi revelaţii evoluează starea de spirit a celui care se încumetă, an de an, să străbată labirintul borgesian al tîrgului de carte, etichetat, ca dimensiuni şi importanţă, în termenii superlativului absolut.

Iar cel care şi-a imaginat universul ca pe o bibliotecă, cel pe care Umberto Eco l-a admirat în „Teoria semiotică” şi cu care s-a răfuit livresc şi pitoresc în romanul „Numele Trandafirului”, alias neuitatul Jorge Louis Borges, a fost, de astă dată, la Frankfurt, cu cărţile şi cu spiritul său, mai acasă ca oricînd. Patria sa, Argentina, a emoţionat, uimit şi fascinat, făcînd cvasi-uitate clişeele generate de cea mai europeană ţară a Americii Latine - tango, gaucho, Patagonia, Evita Peron, Maradona - spre a readuce în prim plan cultura şi literatura ţării dar şi un trecut ce nu conteneşte să tulbure prezentul şi conştiinţele: perioada sinistrei dictaturi militare (1976 - 1983). Chipul unor victime ale masacrelor, detenţiilor ilegale şi torturii, fotografiile şi biografiile unor intelectuali, artişti şi scriitori dispăruţi, imaginile copiilor care le-au fost răpiţi părinţilor făcuţi „dispăruţi” de torţionari, copii daţi, apoi, spre înfiere, făptaşilor, neîncetatul protest al măicuţelor şi apoi al bunicuţelor din Plaza de Mayo, cerînd neobosit şi neîndeplecat, scoaterea la lumină a adevărului şi pedepsirea vinovaţilor, sunt doar o parte din piesele inspiratului puzzle argentinian, alcătuit sub cupola Forumului, în incinta complexului expoziţional. Dar sunt, tocmai aceste „piese”, şi cele care, unui vizitator avînd experienţa dictaturii, nu doar din cărţi ci şi din viaţă, îi vor stîrni şi cele mai profunde emoţii.

Empatia cu victimele represiunii mi-a fost stîrnită şi de cele două volume expuse la standul Republicii Moldova, „Twitter Revolution” şi „Aceasta e prima mea revoluţie. Furaţi-mi-o” (în ediţie trilingvă - română, franceză şi engleză), pe a cărei foarte tînără autoare, Maria Paula Erizanu, am întîlnit-o şi cu care am putut sta şi de vorbă.

Prezenţa unor scriitori români la standul ţării şi, cu cărţile lor traduse, şi la standul editurilor străine sau pe scena unor posturi de televiziune şi radio, în faţa publicului german, şi-a pierdut caracterul excepţional, devenind din fericire, în ultimii ani, curentă, normală.

Dan Lungu, aşadar, cu romanul său „Cum să uiţi o femeie” tradus în germană de Jan Cornelius la editura Residenz, a avut parte de o dublă lansare, la fel şi Nora Iuga, de trei ori consecutiv, invitată la Frankfurt doar în aceste zile. Pe scena postului de televiziune 3sat, într-o emisiune realizată de Deutschlandfunk, scriitoarea (cotată nu doar de moderator drept „marea doamnă a poeziei româneşti") a vorbit despre romanul ei „Sexagenara şi tînărul”, apărut la editura Mathhes und Seitz, în traducerea lui Ruth Wemme, dînd citire şi unui fragment. Nora Iuga este inclusă, împreună cu alţi foşti bursieri români şi străini ai Academiei Schloss Solitude, într-un delicios lexicon de cuvinte imposibile, intraductibile, ceea ce a fost o nimerită ocazie de a o reîntîlni şi la standul editurii Academiei. Karin Gündisch, Horia Gârbea, Gabriel Chifu au făcut, la rîndu-le, parte dintre cei veniţi să reprezinte literatura română contemporană, sau pe cea germană din România, la Frankfurt. Şi, ca întotdeauna, standul României a fost şi de astă dată locul de întîlnire al celor plecaţi din ţară, între aceştia Traian Pop Traian, Dinu Ianculescu, cu cei rămaşi şi sosiţi la Frankfurt.

Referindu-mă la nuanţele „cosmopolite”, binevenite, ale unor cărţi şi prezenţe româneşti, mă gîndeam la volumul Adrianei Cârcu, „Povestea zilelor noastre. Artişti români plecaţi în lume”, apărut la Editura Institutului Cultural Român şi prezentat în traducere germană şi, desigur la romanul lui Varujan Vosganian,” Cartea şoaptelor”, desemnat cartea anului 2009 de revista „România Literară”, tradus deja în mai multe limbi. La finele lansării, Varujan Vosganian mi-a acordat şi un interviu pe care-l vom transmite în emisiunile noastre viitoare. Fiindcă, dintotdeauna, amintirile pe care le iau cu mine de la Tîrgul de Carte de la Frankfurt pe Main, şi le păstrez, au rar întîlnita calitate de a fi în acelaşi timp proaspete, durabile şi, cele mai multe dintre ele, edificatoare.

Autor: Rodica Binder
Redactor: Cristian Ştefănescu