Şoc naţional: preeminenţa extremei drepte elveţiene

Duminică, elveţienii s-au prezentat la urne şi au ales noul parlament din Berna.

Alegerile au avut loc la capătul unei campanii electorale de-o intensitate şi violenţă fără precedent. Iar scrutinul a dat cîştig de cauză grupării radicale de dreapta, intitulate Partidul Popular Elveţian.

Acest partid îşi făcuse campania electorală instigînd la resentimente rasiste şi xenofobe. De cealaltă parte a baricadei, stînga, în frunte cu social-democraţii şi cu ecologiştii, a încercat să reziste crescîndului succes al naţional-conservatorilor. Ardoarea luptei electorale a generat şi o participare la vot mai intensă decît oricînd în ultimii 30 de ani. Peste jumătate din elveţienii cu drept de vot ss-au prezentat la urne.

Acum Elveţia încearcă să-şi resoarbă şocul. Nu-i va fi tocmai uşor. Fiindcă dreapta radicală a repurtat o victorie previzibilă, dar de-o anvergură alarmantă. Sondajele nu prevăzuseră că formaţiunea xenofobă a lui Christoph Blocher îşi va adjudeca 29 la sută din sufragii - cu două procente mai mult decît la precendetele alegeri.

De cealaltă parte a baricadei politice, doar ecologiştii au obţinut un succes electoral notabil. In schimb popularitatea social-democraţilor – alcătuind a doua formaţiune ca importanţă din Elveţia, care a strîns doar 19 la sută din voturi - s-a erodat considerabil.

In răstimp, în centrul spectrului politic creştin-democraţii stagnează, iar liberalii continuă să-şi piardă sprijinul electoratului.

Pentru o ţară a „democraţiei concordante”, precum Elveţia, un stat condus prin tradiţie de o coaliţie a tuturor partidelor, care sunt nevoite să-şi depăşească disensiunile şi să guverneze prin cooperare – consolidarea pereeminţei extremei drepte reprezintă o schimbare de proporţii revoluţionare. Incît nu sunt puţini analiştii care se întreabă dacă Elveţia îşi va putea oare păstra actualul sistem politic.

Evident, Ueli Maurer, preşedintele formaţiunii în care Christoph Blocher joacă rolul cheie – şi-a exprimat satisfacţia iscată de rezultatul scrutinului. „Ne-am dublat zestrea de voturi faţă de partidele de centru şi vem cu o treime mai multe sufragii decît formaţiunile de stînga”, s-a felicitat Maurer, reiterînd revendicarea grupării sale de a conduce ţara.

Naţional-conservatorii şi-au datorat izbînda în bună măsură succesului unei campaniei electorale extrem de agresive, al cărei subiect principal l-a constituit teama de străini. Cu o pancartă calificată chiar şi de Naţiunile Unite drept rasistă, radicalii de dreapta şi-au mobilizat electoratul, cerînd între altele expluzarea străinilor vinovaţi de comiterea unor delicte.

La începutul lunii octombrie, s-au produs altercaţii neobişnuit de violente între adepţii Partidului Popular Elveţian şi extremişti de stînga, care – ca niciodată în Elveţia, - au atacat o demonstraţie a naţional-conservatoirlor.

In plus, presonalitatea cheie a partidului, miliardarul Christoh Blocher făcuse titluri de-o şchioapă, afirmînd că în guvernul dela Berna, colegii săi ar fi urzit un plan secret, conspiraţia ministerială avînd menirea de a-l elimina din cabinet.

Intrebarea cea mare pe care şi-o pun observatorii vizează atitudinea partidului popular faţă de actualul sistem politic elveţian. Or, preşedintele formaţiunii a declarat că gruparea sa îşi asuma democraţia concordantă a Elveţiei.

Dacă s-ar putea da crezare declaraţiilor sale, Elveţia va continua, pe moment, să fie guvernată prin consens. Ceea ce nu va fi tocmai lesne, ba chiar pare irealizabil. Ecologiştii de pildă au refuzat orice colaborare cu partidul lui Blocher, cîtă vreme partidul popular nu acceptă principiul „egalităţii în drepturi” după cum s-a exprimat şefa ecologiştilor, Ruth Genner.

Rămîne de văzut ce se va întîmpla după data de 12 decembrie, cînd parlamentul din Berna va alege noul guvern federal al Elveţiei.