Ştiri culturale

Garbo a fascinat un public larg printr-o frumuseţe rară, întruchipând femeia rece cu pielea ca din alabastru, trăsăturile ei ieşind perfect în evidenţă în peliculele alb-negru ale vremii, mereu misterioasă, greu accesibilă, femeia care stârneşte pasiuni puternice. Nu puţini sunt cei care o consideră drept cea mai mare actriţă a tuturor timpurilor. Greta Louisa Gustafsson, acesta fiind numele ei real, s-a născut într-un cartier foarte sărac din Stockholm. Ea însăşi a început să lucreze într-o frizerie şi apoi ca vânzătoare într-un magazin, până ce a obţinut în 1921, primul rol. A urmat o bursă la şcoala de teatru regală, unde l-a cunoscut pe acela care avea s-o transforme, aproape peste noapte într-un mare star, regizorul Mauritz Stiller. Lui i se datorează primul rol principal interpretat în „Gösta Berlings Saga”, film care a făcut-o cunoscută în toată Europa. Tot el a însoţit-o la Berlin şi mai apoi la Hollywood. Stiller revine în 1927 în Suedia şi se stinge din viaţă doar un an mai târziu. Se bănuişte că regizorul ar fi fost marea iubire, neîmpărtăşită însă, a Gretei Garbo, cea care nu s-a căsătorit niciodată dar care pare să fi avut nenumărate aventuri. Deşi a trăit ani de zile la Hollywood, Garbo a reuşit să-şi ferească viaţa privată de privirile reporterilor, ceea ce i-a adus calificativul „Sfinxul din Nord”. După eşecul înregistrat la critici în 1941 cu pelicula lui George Cukor „Femeia cu două feţe”, Greta Garbo întoarce spatele definitiv Hollywoodului şi-şi petrece ultimile decenii din viaţă, până în aprilie 1990, mai mult în izolare în locuinţa ei din New York. Se spune că atunci când accepta vreo invitaţie la masă îşi aducea de acasă un măr pe care îl mânca tacticos refuzând bucatele rafinate şi scumpe pe care le oferea gazda. „Anna Karenina”, „Femeia divină”, „Mata Hari”, „Regina Christina”, „Dama cu camelii” sau „Ninotchka”, prima ei comedie în regia lui Ernst Lubitsch, rămân filme de neuitat.

La Paris a debutat luni primul fstival european Bach. Festivalul, care are ca model manifestările ce au loc prin tradiţie în Germania se va desfăşura până la sfârşitul lunii decembrie şi va cuprinde peste 150 de concerte. Unele dintre acestea de pildă cele din Palatul Versailles sau din Theatre des Champs-Elysees vor fi gratuite pentru public. Următorul festival Bach va fi găzduit probabil de Polonia.

Poliţia daneză a reuşit să recupereze una din cele mai valoroase piese ale Muzeului Naţional din Stockholm, un autoportret al pictorului flamand Rembrandt, furat în mod spectaculos cu aproape cinci ani în urmă. Pe 22 decembrie 2000, hoţii au reuşit să scape de poliţia care le era pe urme, incediind mai multe maşini cu o pradă bogată. Alături de „Rembrand” se mai aflau în posesia lor şi două tablouri semnate August Renoir. Furtul s-a produs în timpul în care muzeul era deschis pentru publicul larg.

La Landshut, în sudul Germaniei a avut loc la finele acestei săptămâni cea de-a doua întâlnire a sibienilor. Manifeastarea s-a desfăşurat pe fundalul împlinirii a 625 de ani de la înfiinţarea liceului „Samuel von Bruckenthal”din oraşul transilvan. Elevi de la Bruckenthal au oferit un program muzical în vechea primărie din Landshut. Alegerea Landshut-ului ca loc de desfăşurare a zilelor sibiene nu este deloc întâmplătoare, oraşul fiind înfrăţit cu Sibiul. Drept punte de legătură, pe calea muzicii, dintre cele două oraşe a fost apreciat concertul susţinut în Biserica Evanghelică de către cunoscuta organistă Ilse Maria Reich, originară din Sibiu alături de fiului ei, baritonul Christoph Reich, ambii stabiliţi între timp la Landshut.