Ştiri fanteziste şi eronate în mediile europene
3 februarie 2004Publicitate
Fără îndoială, nu totul funcţionează perfect în cadrul Uniunii Europene. Uneori, totuşi, mediile din ţările membre difuzează mai mult sau mai puţin intenţionat zvonuri şi ştiri false. Comisia de la Bruxelles încearcă acum mai sistematic să întreprindă ceva împotriva unor astfel de "comunicate".
Michael Mann, corespondent de presă al Comisiei Uniunii Europene, colecţionează "mituri" din toată Europa. Acestea nu au nimic de-a face cu ce înţelegem prin "mitologie". El sortează meticulos ştiri eronate despre Uniune difuzate de mediile din statele membre: "Lumea este alimentată în toată regula cu poveşti, de tipul de ce trebuie interzise bananele strîmbe şi castraveţii drepţi."
S-a mers pînă acolo, încît s-a afirmat că de la Bruxelles a fost indicată drept normă europeană lungimea de 16 cm a prezervativelor.
Au fost depistate între 5 şi 25 de fabulaţii pentru fiecare ţară. Marea Britanie, cu 120 de "mituri" deţine recordul absolut. După cum precizează Mann, ştiri false se găsesc pretutindei, de pildă în numeroase publicaţii suedeze şi daneze. Dar este cunoscut că presa britanică simte o adevărată voluptate să publice astfel de invenţii.
În celelalte state se vorbeşte mai curînd despre Bruxelles ca un "moloh", care vrea să domine totul, despre un Parlament european guraliv şi despre proceduri netransparente. Viola Eggert de la reprezentanţa de la Berlin a Comisiei constată o anumită componentă de bază la "miturile" germane. "Toate ţintesc în direcţia "supra-reglementare", şi anume că Uniunea Europeană prescrie cetăţeanului ce paşi are de făcut, că încearcă să-i influenţeze viaţa". De fapt, crede Eggert, în Germania relatările fanteziste despre Uniune nu constituie o problemă.
Publicaţiile britanice, dimpotrivă, nu se mulţumesc cu reproşuri de ordin general. Ele prezintă rezultatele unor cercetări drept reglementări, din zvonuri fac pe loc directive decise. Într-o publicaţie se comentează că o ordonanţă privind cîinii ameninţă să atragă alungarea din Uniunea Europeană a patrupezilor preferaţi ai Reginei. Alt ziar pretinde că s-a dispus ca şoferii de camioane să nu aibă voie să mănînce la micul dejun ochiuri cu slănină; căci, cu degetele murdare de grăsime pe volan pot periclita circulaţia.
Relatările înfricoşătoare se vînd mai bine în Marea Britanie decît rapoartele seci ale Uniunii Europene - afirmă Michael Mann. Pe insulă există mai multă presă de bulevard decît pe continent. Or, în acest sector domneşte o concurenţă sălbatică. Fiecare foiţă încearcă să le desfiinţeze pe celelalte prin diverse tipuri de "story" - stupide, amuzante sau picante. Cele mai multe relatări de acest tip nu sunt scrise de corespondenţii de la Bruxelles, care sunt bine informaţi şi scriu ca atare. Colegii lor londonezi se hazardează să creieze titluri, ca acesta: "Ambalajele de lapte britanice din sticlă sunt ameninţate de Uniunea Europeană - ca poluante. Iară moare o fărîmă de mod de viaţă britanic!"
Cele mai multe ştiri inventate speculează temerea că Bruxelles-ul intervine permanent în viaţa cotidiană şi în dreptul de a decide al cetăţenilor. O astfel de "ştire" a apărut şi în presa germană. S-a comentat într-o revistă de bulevard despre o pretinsă creştere a impozitului la bere. "Fireşte, o astfel de poveste răscoleşte spiritele - spune Viola Eggert. Dar, dacă ştirea nu este alimentată în continuare, lumea se calmează."
În Marea Britanie, un val antrenează de regulă următorul. Şi mulţi oameni chiar cred - constată cu părere de rău Michael Mann. Explicaţia se află în nivelul nu tocmai ridicat al dezbaterilor despre Europa. În acest punct, corespondentul de presă al Comisiei Europene consideră că îi revine şi lui o răspundere. Dacă un scandal ia proporţii, atunci oficiul de presă al Comisiei intervine, dezminte zvonurile şi prezintă faptele aşa cum sunt. De aici sunt de altfel transmise zilnic informaţii cuprinzătoare despre evenimentele de actualitate din Uniunea Europeană. Dar, spune, Michael Mann, nu este de ajuns:
"Noi nu putem prelua decît o parte de la Bruxelles. O responsabilitate revine şi guvernului naţional. El trebuie să poarte o discuţie serioasă cu populaţia despre ce reprezintă Europa şi de ce este bună Europa."
Michael Mann, corespondent de presă al Comisiei Uniunii Europene, colecţionează "mituri" din toată Europa. Acestea nu au nimic de-a face cu ce înţelegem prin "mitologie". El sortează meticulos ştiri eronate despre Uniune difuzate de mediile din statele membre: "Lumea este alimentată în toată regula cu poveşti, de tipul de ce trebuie interzise bananele strîmbe şi castraveţii drepţi."
S-a mers pînă acolo, încît s-a afirmat că de la Bruxelles a fost indicată drept normă europeană lungimea de 16 cm a prezervativelor.
Au fost depistate între 5 şi 25 de fabulaţii pentru fiecare ţară. Marea Britanie, cu 120 de "mituri" deţine recordul absolut. După cum precizează Mann, ştiri false se găsesc pretutindei, de pildă în numeroase publicaţii suedeze şi daneze. Dar este cunoscut că presa britanică simte o adevărată voluptate să publice astfel de invenţii.
În celelalte state se vorbeşte mai curînd despre Bruxelles ca un "moloh", care vrea să domine totul, despre un Parlament european guraliv şi despre proceduri netransparente. Viola Eggert de la reprezentanţa de la Berlin a Comisiei constată o anumită componentă de bază la "miturile" germane. "Toate ţintesc în direcţia "supra-reglementare", şi anume că Uniunea Europeană prescrie cetăţeanului ce paşi are de făcut, că încearcă să-i influenţeze viaţa". De fapt, crede Eggert, în Germania relatările fanteziste despre Uniune nu constituie o problemă.
Publicaţiile britanice, dimpotrivă, nu se mulţumesc cu reproşuri de ordin general. Ele prezintă rezultatele unor cercetări drept reglementări, din zvonuri fac pe loc directive decise. Într-o publicaţie se comentează că o ordonanţă privind cîinii ameninţă să atragă alungarea din Uniunea Europeană a patrupezilor preferaţi ai Reginei. Alt ziar pretinde că s-a dispus ca şoferii de camioane să nu aibă voie să mănînce la micul dejun ochiuri cu slănină; căci, cu degetele murdare de grăsime pe volan pot periclita circulaţia.
Relatările înfricoşătoare se vînd mai bine în Marea Britanie decît rapoartele seci ale Uniunii Europene - afirmă Michael Mann. Pe insulă există mai multă presă de bulevard decît pe continent. Or, în acest sector domneşte o concurenţă sălbatică. Fiecare foiţă încearcă să le desfiinţeze pe celelalte prin diverse tipuri de "story" - stupide, amuzante sau picante. Cele mai multe relatări de acest tip nu sunt scrise de corespondenţii de la Bruxelles, care sunt bine informaţi şi scriu ca atare. Colegii lor londonezi se hazardează să creieze titluri, ca acesta: "Ambalajele de lapte britanice din sticlă sunt ameninţate de Uniunea Europeană - ca poluante. Iară moare o fărîmă de mod de viaţă britanic!"
Cele mai multe ştiri inventate speculează temerea că Bruxelles-ul intervine permanent în viaţa cotidiană şi în dreptul de a decide al cetăţenilor. O astfel de "ştire" a apărut şi în presa germană. S-a comentat într-o revistă de bulevard despre o pretinsă creştere a impozitului la bere. "Fireşte, o astfel de poveste răscoleşte spiritele - spune Viola Eggert. Dar, dacă ştirea nu este alimentată în continuare, lumea se calmează."
În Marea Britanie, un val antrenează de regulă următorul. Şi mulţi oameni chiar cred - constată cu părere de rău Michael Mann. Explicaţia se află în nivelul nu tocmai ridicat al dezbaterilor despre Europa. În acest punct, corespondentul de presă al Comisiei Europene consideră că îi revine şi lui o răspundere. Dacă un scandal ia proporţii, atunci oficiul de presă al Comisiei intervine, dezminte zvonurile şi prezintă faptele aşa cum sunt. De aici sunt de altfel transmise zilnic informaţii cuprinzătoare despre evenimentele de actualitate din Uniunea Europeană. Dar, spune, Michael Mann, nu este de ajuns:
"Noi nu putem prelua decît o parte de la Bruxelles. O responsabilitate revine şi guvernului naţional. El trebuie să poarte o discuţie serioasă cu populaţia despre ce reprezintă Europa şi de ce este bună Europa."
Publicitate