1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

111 state au adoptat la Dublin o convenţie contra bombelor cu fragmentaţie

Peter Philipp/ Catrinel Preda30 mai 2008

Norvegia care a iniţiat interzicerea acestor bombe şi Marea Britanie şi-au exprimat speranţa că SUA şi celelalte ţări producătoare de astfel de muniţii vor adera la acordul de la Dublin

https://p.dw.com/p/E9lx
Lansare de bombe cu fragmentaţie care fac victiem mai ales în rândul civililorImagine: picture-alliance/ dpa

Tratatul urmează a fi semnat la începutul lui decembrie la Oslo şi apoi ratificat de statele semnatare. SUA, Rusia, China, India, Pakistanul şi Israelul, cele mai importante ţări producătoare de muniţii cu fragmentaţie nu au luat însă parte la această conferinţă.

Prin înţelegerea de la Dublin sunt interzise folosirea, produce rea, distribuirea şi stocarea bombelor cu fragmentaţie. SUA care nu au participat la Conferinţă argumentează de ani de zile că bombele cu fragmentaţie protejează trupele proprii în zonele de război şi la ele nu se poate în nici un caz renunţa.

Nu de mult însă situaţia de facto din Liban a demonstrat că într-o serie de cazuri au căzut victimă folosirii acestor muniţii în primul rând civili nevinovaţi şi nu soldaţi ai armatelor adverse. Israelul a aruncat în 2006 patru milioane de bombe cu fragmentaţie în Liban şi se estimează că în prezent un milion şi jumătate dintre ele mai sunt răspândite pe teritoriul ţării, cu toate că războiul a luat sfârşit de doi ani, un teritoriu de patru mii de hectare rămânând periclitat. După război zeci de civili şi-au pierdut viaţa şi sute au fost răniţi în urma exploziei acestor bombe. Experţii consideră că vor trece ani de zile până când bombele aducătoare de moarte vor putea fi îndepărtate. Ceea ce este perves la acest tip de arme este faptul că sute de bombe mici pot fi răspândite pe un teritoriu extins.

Peste 25 la sută însă nu explodează imediat ci rămân în grădini, plantaţii, la marginea drumurilor sau pe acoperişuri până când civili neştiutori le ating. Armatele se retrag, conflictele militare se încheie, dar bombele cu fragmentaţie continuă să facă victime.

Situaţia este asemănătoare cu cea a minelor, cărora le cad victimă de asemenea în special civili şi mai ales copii. Principalele state producătoare refuză însă să semneze şi în acest caz Convenţia de la Ottawa din 1999, care interzice folosirea minelor. Este vorba despre acelaşi state care nu au fost prezente nici acum la Conferinţa de la Dublin. Totuşi este salutar faptul că la Dublin s-a făcut un început în eforturile susţinute de interzicere a periculoaselor bombe cu fragmentaţie.