12 cutii cu adevărul despre 7 aprilie 2009 au fost nimicite

Modul cum s-a desfăşurat până acum ancheta în dosarul protestelor violente din aprilie 2009, soldate cu morţi şi sute de tineri torturaţi, a generat doar critici la nivel de experţi şi dezamăgire la nivel de societate.

Culmea, unii procurori care în aprilie 2009, sub guvernarea comunistă, le fabricau tinerilor şi liderilor opoziţiei de atunci dosare la comandă, au rămas în funcţii şi se ocupă în continuare de acest caz. Mulţi poliţişti care au torturat tineri prin subsolurile comisariatelor de poliţie, au fost ridicaţi în grad după proteste şi au primit medalii în timpul guvernării actuale.

Ca urmare a protestelor în masă, la alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009, s-a reuşit debarcarea comuniştilor de la putere.Astăzi, tot mai des se aud voci care se întreabă dacă nu cumva moldovenii au schimbat un regim comunist dictatorial pe unul mafiot ambalat în aşa-numitele „principii şi valori” democratice, invocate ostentativ de liderii actualei coaliţii de guvernare.

În cei doi ani care au trecut de la revoluţia tinerilor din aprilie 2009, procurorii nu au răspuns la nici o întrebare principială. Nu se ştie cine a finanţat şi a dirijat grupul de provocatori care au aruncat cu pietre în Preşedinţie şi Parlament.

Nici un şef din poliţie care a făcut ca organele de forţă să acţioneze haotic şi ineficient în ziua de 7 aprilie 2009 nu a răspuns pentru faptele sale. Nimeni nu a răspuns pentru maltratarea tinerilor în comisariatele de poliţie. Au fost condamnaţi doar doi poliţişti care au bătut un protestatar în curtea Spitalului de Urgenţă, dar acest lucru a fost posibil numai datorită faptului că au fost prea mulţi martori.

S-a constatat că la Ministerul de Interne şi Serviciul de Informaţii şi Securitate au fost nimicite probele, dar şefii de atunci ai acestor instituţii, care au admis sau au dispus arderea probelor, nu poartă nici o răspundere. Preşedintele de atunci, comunistul Vladimir Voronin, care a recunoscut că a coordonat personal acţiunile poliţiei în acea zi – nu poartă nici o răspundere.

Nimeni nu a răspuns pentru moartea lui Valeriu Boboc ucis în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi aruncat ulterior sub estacada din faţa Spitalului de Urgenţă.

Pe acest fundal, deputaţii din alianţă au decis să dea astăzi presa afară de la dezbaterile parlamentare asupra rapoartelor prezentate de şefii instituţiilor de forţă. Analistul politic Oazu Nantoi susţine că aflarea adevărului despre evenimentele de atunci este un test pentru actuala guvernare:

„Capacitatea statului de a da răspuns la ceea ce s-a întâmplat după alegerile din 5 aprilie 2009 este un test şi, totodată, o să dea răspuns cetăţenilor acestei ţări, indiferent de opţiunile politice, dacă avem stat sau nu. (...) Noi în ziua de 5, 6, 7, 8 aprilie 2009 am avut şef de stat. Am avut Guvern, prim-ministru, am avut şi avem Serviciu de Informaţii şi Securitate (SIS)... S-a declarat că 12 cutii cu documente de la SIS au fost nimicite. Spuneţi-mi vă rog, ce fel de structură e aceasta? Dacă nu greşesc, şi în colhoz exista un fel de evidenţă, o contabilitate. Dar aici este vorba de SIS! Cine poartă răspunderea pentru nimicirea acestor 12 cutii cu documente? Aşa simplu se nimicesc cutiile cu documente?”.

Imediat după devastarea clădirilor Preşedinţiei şi Parlamentului, preşedintele de atunci ,comunistul Vladimir Voronin, a acuzat România şi opoziţia din Moldova de „tentativă de lovitură de stat”.

Comuniştii îşi menţin astăzi această acuzaţie, în timp ce opoziţia de atunci, actualmente la guvernare în Republica Moldova, acuză fosta putere comunistă că, prin organizarea pogromului urmat de torturarea tinerilor, ar fi încercat să camufleze fraudarea alegerilor din 5 aprilie şi să se menţină la putere prin teroare. Nici una din aceste acuzaţii nu a fost, însă, probată de procurori.

Autor: Vitalie Călugăreanu
Redactor: Rodica Binder