15 ani de Dileme

În ianuarie 1993 apărea primul număr ale unei reviste ce avea să facă istorie în publicistica românească. Săptămânalul de tranziţie Dilema, devenită ulterior Dilema Veche, a creat de-a lungul timpului prin numerele sale tematice un stil aparte de a face presă în România. Am stat de vorbă la 15 ani de la apariţia primului număr cu redactorul şef al Dilemei, domnul Mircea Vasilescu. Cum s-a născut ideea acestei reviste?

„Ideea a apărut discutând unii cu alţii cam ce am vrea să facem. Dar a apărut şi din contextul de atunci. Presa era foarte cocoţată pe baricade. Vorbim de toamna anului 1992, după ce fuseseră alegeri şi ori erai cu puterea ori cu opoziţia. Domnul Pleşu a propus tocmai această idee: să reinstaurăm deliberarea, să nu dăm verdicte, să nu fim militanţi„

De altfel domnul Andrei Pleşu afirma într-un celebru text din 1993 că „revista Dilema nu vrea altceva decât să scoată din joc omul fără dileme, cu certitudinile lui mitocăneşti sau fanatice, cu mărginirea lui inamovibilă”. O adevărată declaraţie de război despre care Mircea Vasilescu spune după 15 ani că:

„N-am reuşit să eliminăm oamenii fără dileme dar cred că am reuşit să arătăm ce înseamnă să ai dileme, ce înseamnă să nu iei hotărâri pe baza unor prejudecăţi, sau a unor convingeri de beton, fără să asculţi şi partea cealaltă. Am încercat să ne comportăm normal şi cred că timpul ne-a dat dreptate.”

Timpul a adus în paginile Dilemei colaboratori deja celebri sau care au devenit celebri cu trecerea anilor. Nu există însă nici un secret al ispitirii oamenilor valoroşi spre paginile dilematice.

„Au început prin a scrie pur şi simplu. Unii dintre ei au fost întâi cititori, ne-au trimis scrisori şi apoi au început să scrie articole, au căpătat şi o rubrică. Anulăm toate principiile şefilor de la resurse umane care ne învaţă cum să recrutăm personalul şi pe ce criterii să-i alegem”.

Una dintre cele mai citite rubrici ale revistei este cea numită „Cu ochii-n 3,14”. Mircea Vasilescu îşi aminteşte de naşterea ei: „ ca orice idee bună e rodul întâmplării şi al crizei. La un moment dat lipsea ceva, nu ne-a venit un articol. Şi atunci Magdalena Boiangiu a avut această idee: hai să scrie fiecare repede o notiţă cu ce am văzut la televizor sau pe stradă, după care jocul a început să ne placă. E un concentrat al întregii reviste şi al întregii echipe. Ne-a intrat în sânge să fim cu ochii-n 3,14 ”.

Într-un decor mediatic care are de multe ori accente isterice, Dilema a venit să satisfacă nevoia cititorilor de a recepta mai curând nuanţele decât tuşele groase ale societăţii. Din nou redactorul-şef Mircea Vasilescu: „E nevoie şi de aşa ceva, de un stil ceva mai potolit şi mai subtil care să amintească de subtilităţile de odinioară. Asta spunem, ce scrie pe frontispiciul ziarului, citatul din Caragiale: Sînt vechi, domnule!”. O vechime care de 15 ani nu face altceva decât să înnobileze prin normalitate realitatea presei româneşti.