30 de ani de la invazia militară turcă în Cipru

Şi acum, după 30 de ani, părţile aflate în conflict încă îşi mai aruncă reciproc vina pentru împărţirea Ciprului. Turcii de pe insulă îi acuză pe ciprioţii greci de a fi agresat necontenit minoritatea turcă, aceasta constituind doar 20 % din populaţie; îi învinuiesc de asemeni de a fi urmărit anexarea insulei la Grecia. Grecii de pe insulă acuză Ancara că a folosit tentativa de puci drept pretext pentru a expulza 200.000 de ciprioţi greci din nordul insulei.

Comunitatea internaţională a statelor şi Uniunea Europeană au înclinat timp de decenii să judece conflictul din perspectiva ciprioţilor greci. Explicaţia se află în faptul că partea turcă a blocat permanent toate iniţiativele Naţiunilor Unite în vederea reunificării insulei. Anul trecut, însă, ciprioţii turci şi-au schimbat brusc atitudinea, în contextul perspectivei părţii greceşti a Ciprului de a adera la Uniunea Europeană. Partea turcă din nordul insulei, izolată şi înapoiată sub aspect economic, nu avea nici o şansă să devină membru al Uniunii, separat de ciprioţii greci.

Secretarul general al ONU, Kofi Annan, a întocmit un plan de reunificare, ce a fost supus votului celor două comunităţi în aprilie 2004. Rezultatul referendumului este cunoscut: ciprioţii turci au votat în proporţie de 65 % pentru planul lui Annan. Grecii insulari au votat în proporţie de 76 % împotrivă. La acea dată, grecii erau siguri de preluarea lor în Uniunea Europeană, actul fiind definitivat la 1 mai. Cînd s-a aflat decizia celor două grupuri etnice, Comisarul UE pentru extindere, Günter Verheugen, nu şi-a putut ascunde mînia faţă de atitudinea grecilor: ”Am să spun acum ceva absolut ne-diplomatic. Doamnelor şi Domnilor, personal mă simt profund dezamăgit de guvernul Republicii Cipru.”

Eşecul planului lui Kofi Annan a creat o situaţie deloc fericită pentru Uniunea Europeană: în ciuda acordului pentru reunificare, partea turcă nu a devenit membru al Uniunii; în timp ce partea greacă, în ciuda refuzului ei, este reprezentată acum în toate forurile europene, cu drepturi de decizie, alături de celelalte state-membre.

Uniunea Europeană vrea să ia cel puţin măsuri menite să scoată zona turcă din izolarea economică în care se află. Georg Ziegler, reprezentant al Comisiei Europene, motivează aceasă atitudine: ”Noi, Comisia UE, am resimţit ca foarte pozitiv faptul că grupul etnic turc s-a declarat pentru reunificare. În mod evident, forţele pro-europene au reuşit să se impună. Şi noi dorim să le sprijinim, pentru ca ele să-şi menţină cursul.” Sprijinul prevăzut constă în principal dintr-un ajutor de 259 de milioane de euro şi din condiţii avantajoase de comerţ cu restul lumii, dar mai ales cu Uniunea Europeană.

Perspectivele unui stat unitar pe insulă sunt încă slabe. Linia de demarcaţie dintre cele două zone poate fi mai uşor trecută. Dar în nord încă mai există 30.000 de soldaţi turci, iar problema revenirii populaţiilor dislocate în zona de origină şi a redobîndirii bunurilor continuă să fie nerezolvată.