50 de ani de prietenie germano-franceză

Cuvântarea fostului preşedinte francez a fost un pas decisiv spre semnarea tratatului de prietenie dintre cele două ţări. Momentul istoric a fost aniversat duminică la Ludwigsburg, în landul german Baden-Württemberg. La festivităţi au participat preşedintele francez Hollande şi cancelarul german Merkel.

Etapele istorice ale prieteniei franco-germane

Konrad Adenauer şi Charles de Gaulle au semnat la 22 ianuarie 1963 la Paris Tratatul Elysée, care punea bazele reconcilierii dintre cei doi foşti inamici din al doilea război mondial. De Gaulle îl îmbrăţişa pe cancelarul Adenauer, după ce francezul fusese prizonier de război în Germania în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale. Acesta a fost începutul unei prietenii improbabile. Charles de Gaulle declara atunci:

"Cred că statele noastre pot fi mândre de ceea ce am realizat acum, la fel Europa şi toate ţările libere."

Cancelarul Adenauer a subliniat şi el mai târziu importanţa istorică a tratatului de prietenie încheiat de ţara sa cu Franţa:

"Europa nu s-ar fi putut dezvolta, nicio instituţie europeană nu ar fi putut exista, dacă tensiunile franco-germane ar fi continuat şi ar fi influenţat mereu negativ procesul decizional."

Cooperarea dintre cei doi mari vecini a continuat şi în condiţiile în care noua pereche de lideri - Georges Pompidou şi Willy Brandt - avea prea puţine în comun. Francezii au privit cu scepticism politica lui Brandt de deschidere faţă de Estul comunist.

Odată cu Helmut Schmidt şi Valéry Giscard d'Estaing, relaţiile franco-germane au înflorit din nou. Prietenia dintre cei doi a pus bazele creării monedei euro şi viitoarei Uniuni Europene. În 1980, Giscard d'Estaing se adresa în Bundestag parlamentarilor germani:

"Vrem să redăm Europei locul pe care îl merită în lume. Trebuie să consolidăm şi mai mult legăturile dintre noi, dacă vrem ca această iniţiativă să fie încununată de succes."

De acest succes au avut grijă în continuare Helmut Kohl şi François Mitterrand - doi europeni convinşi. Ei au parafat Tratatul de la Maastricht, au înfiinţat asociaţia militară europeană Eurocorps şi au sprijinit crearea canalului cultural TV germano-francez ARTE. În amintire rămâne omagiul comun adus de cei doi lideri la cimitirul militar de la Verdun. Liderii german şi francez au stat alături în locul unde odinioară soldaţii francezi au luptat cu cei germani. Helmut Kohl rememora ulterior:

"A fost coşmarul tatălui meu în vârstă de peste 80 de ani. Se scula noaptea speriat, zeci de ani mai târziu, de visele pe care le avea cu bătălia de la Duomon în primul război mondial. Am mers împreună la Verdun, cu François Mitterrand, pentru că am discutat des cu el despre asta şi pentru că el a fost rănit acolo şi luat prizonier în 1940, ca sergent în armata franceză. Prietenia germano-franceză nu e doar o chestiune politică la nivel de guverne."

Cuplul următor - Gerhard Schröder şi Jacques Chirac - nu a pornit sub cele mai bune auspicii. Schröder dorea un trio, alături de Marea Britanie. Deloc pe placul francezului. Totuşi, cei doi au lucrat bine împreună, s-au întâlnit deseori şi au format un front comun împotriva războiului din Irak. Schröder a fost primul cancelar german care în 2004 a omagiat în debarcarea aliaţilor în Normandia:

"Pentru mine este mai mult decât o chestiune de raţiune, este una care are încărcătură emoţională. Sper ca această comuniune franco-germană să se soldeze şi cu un DA în favoarea Constituţiei Europene."

A fost însă un NU din partea populaţiei franceze, ceea ce nu a afectat însă prietenia franco-germană. Aceasta a depăşit vremuri şi mai grele.

Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy s-au apropiat foarte mult în contextul crizei datoriilor care a lovit zona euro. Cuplul a ajuns să poarte numele Merkozy.

Actuala pereche nu şi-a găsit încă parametrii optimi de funcţionare. Până la "nunta de aur" din ianuarie, când se împlinesc 50 de ani de la semnarea tratatului de prietenie dintre cele două ţări, Angela Merkel şi François Holland au încă puţin timp pentru a se regăsi şi a ajunge cu adevărat la numitorul comun care a marcat în ultimele decenii relaţiile dintre ţările lor.