1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

"Aşa cum nu te aştepţi să fie un film românesc"

24 mai 2010

Un weekend prelungit, fără prea multă informaţie tipărită, Occidentul dominant creştin fiind prins cu dezmorţirea sub soarele - mai îndrăzneţ decât până acum - al Rusaliilor.

https://p.dw.com/p/NVdS
Festivalul de Film de la CannesImagine: AP

Am găsit, în schimb, referiri la România în anumite publicaţii de specialitate, cum ar fi revista electronică a industriei germane a gazului. Gasanbieter.net informează despre acordul semnat de Azerbaidjan, Georgia şi România privind viitorul proiect AGRI, conducta ce va alimenta România cu gaz din regiunea caucaziană. În acest sens urmează să fie construite un punct de lichefiere a gazului, în Georgia, şi două terminale, unul pe coasta georgiană a Mării Negre, celălalt la Constanţa. România va deveni, astfel, şi un capăt de pod în vederea livrării gazului din cele două foste republici sovietice către interiorul Uniunii Europene. Înţelegerea încheiată în aprilie de miniştrii responsabili cu energia din cele trei ţări nu a mai evoluat între timp, specifică revista electronică, dar pentru derularea proiectului urmează să se înfiinţeze un consorţiu transnaţional.

Şi în revista electronică a criticilor de cinema, intitulată chiar Critic.de, se vorbeşte despre România. "Cinematografia din România nu este doar bună. Ea este la modă", scrie Rüdiger Suchsland, povestind publicului german ce se întâmplă pe Croisette, la Cannes. "De trei ori - şi de fiecare dată extrem de palpitant - a fost reprezentată România anul acesta. Partea cea mai interesantă: filmele arată aşa cum nu te aştepţi să vezi un film românesc. Nu apar ţigani, nu se exhibă sărăcie, lipsesc mizeria şi gunoaiele de pe la colţuri, nici un personaj nu este nebun şi nimeni nu a fost traumatizat de Ceauşescu", comentează criticul. "Aurora" lui Cristi Puiu, de pildă, reuşeşte să îţi taie răsuflarea de mai multe ori la rând tocmai la finalul celor trei ore ale filmului. "Modul în care a fost filmat "Aurora" denotă un oarecare sadism al regizorului în relaţia cu publicul", se arată în cronica germană, în care se mai punctează şi balansul indecis între "notele de umor fără a fi cu adevărat o comedie, pe de o parte, şi brutalitatea nerelevată brutal". Ca o concluzie, preluată din paginile lui Critic.de, filmul îi cere spectatorului mult recurs la gândire şi nu-i oferă prea multe şanse de a se reculege în recompensa pentru răbdare.

"Marţi, după Crăciun", al lui Radu Munteanu, este opusul "Aurorei" lui Puiu. "Un film în bună măsură franţuzesc - iar asta e un compliment", notează acelaşi Rüdiger Suchsland. "Un film care surprinde nemaipomenit rutina cotidiană şi existenţa clasei de mijloc; yuppies normali din România trăindu-şi politica iubirii". O temă universală, care poate vorbi despre fiecare dintre noi. De unde şi comparaţia cu filmele franceze.

Cât despre "Autobiografia..." lui Andrei Ujică, cele trei ore montate relevă ascensiunea dictaturii, în special prin prisma întâlnirilor la vârf ale lui Nicolae Ceauşescu. Fascinează, încheie autorul cronicii publicate în Critic.de, tocmai eterna repetare a gesturilor.

Pe platforma Opinio, aparţinând grupului de presă RP-Online, un articol despre viaţa din afara vitrinelor a femeilor care îşi câştigă existenţa expunându-se în vitrine începe cu următoarea mărturisire a autorului: "Am decis să scriu povestea aceasta după ce am auzit că o femeie din România costă 50 de euro".

În fine, un subiect care a sensibilizat recent şi la Bruxelles: soarta câinilor fără stăpân şi "soluţia" românească, o mostră nefericită de barbarie. Am Sonntag, ediţia de duminică a Passauer Neue Presse, povesteşte despre un padoc din Slatina în care câinii, aduşi acolo tocmai pentru a fi îngrijiţi, erau lăsaţi să moară prin înfometare. Erwin Denkmayr şi colegii săi dintr-un grup german care se ocupă de câinii fără stăpâni, povesteşte cu lux de amănunte peisajul oripilant pe care l-a descoprit la Slatina. A fost nevoie ca subiectul să explodeze în presa românească pentru ca lucrurile să-şi urmeze, în sfârşit, cursul firesc: cei 114 câini au fost castraţi. Centrul de la Slatina a fost închis. Între timp, însă, la Bucureşti s-a readus în discuţie eutanasierea. Ceea ce, conchide Denkmayr în relatarea publicată de Am Sonntag, poate transforma multe adăposturi pentru câini în centre ale morţii, cum a fost cel din Slatina.

Autor. Cristian Ştefănescu
Redactor: Alexandra Sora