Aşteptând binecuvântarea Bruxelles-ului

Bietul negociator-şef al României în relaţia cu Uniunea Europeană. A aflat o bună parte din Germania, cea care citeşte Süddeutsche Zeitung, despre drama pe care o suferă zilnic Vasile Puşcaş, obligat să privească, de fiecare dată când pleacă de la muncă, spre ”monstruosul trecut al ţării sale”, întruchipat de Casa Poporului. Cornelia Bolesch a fost la Bucureşti pentru a lua pulsul ultimelor săptămâni dinaintea raportului de ţară ce urmează să fie dat publicităţii la 6 octombrie. Sigur, Europei nu îi arde, în acest moment, de România sau Bulgaria sau Croaţia ci de Turcia. Şi, aceasta, pentru că primelor trei, drumul spre integrare le este deschis. Chiar dacă – aşa cum comenta cineva din centrala comunitară de la Bruxelles, citat în paginile cotidianului bavarez – ”românilor le este frică să nu fie cumva uitaţi pur şi simplu undeva, în estul Europei”.

Comisia Europeană, notează Cornelia Bolesch, pare pregătită să urmeze, în cazul României, scurtătura: încheierea negocierilor de aderare în acest an şi aderarea în 2007 – cu acea clauză de amânare cu un an a integrării, inventată special pentru ca Sofia şi Bucureşti să nu tergiverseze introducerea standardelor europene. Dar aşa ceva pare de neconceput, pe malurile Dâmboviţei, unde funcţionarul cu oareşce responsabilităţi în materie de integrare se laudă ziarsitei germane: ”Suntem usor de întreţinut. Executăm orice comandă. Cu cât temele sunt mai concrete, cu atât mai bine”. Aceste cuvinte ajung şi la urechile Bruxelles-ului. Şi sunt astfel interpretate: ”România nu este Polonia. Tot ce le spunem promit să facă. Dar rămân cu promisiunea”.

În atari condiţii, avertismentul dat în primăvară de Parlamentul European este cât se poate de firesc. România, scrie ziarul münchenez, suferă încă mult de pe urma corupţiei şi a economiei subterane iar salariul mediu se învârte în jurul a 100 de euro. Această ţară, au apreciat în primăvară parlamentarii comunitari, nu este pregătită să intre în Uniunea Europeană în 2007. Motivele? Absenţa unei justiţii independente, pasivitatea faţă de corupţie, nerespectarea drepturilor copilului.

Ministrul român de Externe, Mircea Geoană, se laudă că are o imagine clară a punctelor slabe. Candidat pentru şefia Guvernului, în cazul în card partidul său va câştiga alegerile, tânărul tehnocrat este apropiat Statelor Unite. Această ipostază nu i-a fost de folos României la începutul campaniei spre Europa. A venit, apoi, contractul pentru autostrada Bechtel, care a supărat Bruxelles-ul. Iar acum, întrebat despre relaţia cu Statele Unite, Geoană vorbeşte despre locul în Europa a unei Românii transparente şi de nădejde.

România amestecă paşii mărunţi spre Europa cu ritmul accelerat în care, precipitat, uneori, recuperează reformele legislative amânate de-a lungul timpului. Cu toate problemele nerezolvate, data de 6 octomrbie este privită ca moment istoric. Şi investitorii străini, de la Coca Cola la Thyssen Krupp, speră că raportul de ţară dedicat României va da semnalul integrării europene. Poate, conchide Süddeutsche Zeitung, tocmai pentru că România nu este încă suficient de coaptă pentru a deveni membru al Uniunii Europene.