A treia Cameră a Parlamentului

Liberalii au fost dezamăgiţi că, în noaptea votului din Camera Deputaţilor privind alegerea unui judecător de la Curtea Constituţională, Victor Ponta a sosit la miezul nopţii şi a deblocat situaţia permiţînd grupului PDL să-şi impună candidatul.

De aceea, ei au căutat prin diferite căi să conteste votul pe mai departe. Fundaţia Horia Rusu, de pildă, o organizaţie neguvernamentală, dar afiliată PNL, a solicitat Avocatului Poporului să conteste modul cum s-au desfăşurat lucrurile. Opoziţia se consideră pe mai departe înşelată şi menţine în jurul Curţii Constituţionale o ambianţă de suspiciune.

Se mai poate ghici însă şi faptul că Opoziţia îşi pusese mari speranţe în faptul că o altă componenţă a Curţii ar fi respins legile de austeritate propuse de Guvern. Or, în componenţa actuală lucrul acesta pare cu totul improbabil.

De altfel, alegerea ca preşedinte al Curţii a judecătorului Augustin Zegrean arată foarte clar că raportul de forţe s-a modificat în favoarea PDL.

Augustin Zegrean a fost numit judecător la Curtea Constituţională de preşedintele Traian Băsescu, fiind unul dintre vechii militanţi ai Partidului Democrat, care şi-a început cariera în Frontul Salvării Naţionale.

De fapt, el a fost ani la rîndul coleg de partid cu judecătorul Ion Predescu, care ca şi el a părăsit partidul lui Ion Iliescu rămînînd alături de Petre Roman. Ion Predescu a petrecut o întreagă legislatură alături de FSN-ul lui Roman şi abia apoi a trecut la PDSR.

Toate aceste fapte sînt relevante pentru subtextul profund politic al componenţei actuale a Curţii Constituţionale.

Cîţiva judecători nu au făcut niciodată politică militantă, dar ei au fost totuşi desemnaţi printr-un mecanism politic, ceea ce îi aşează în rîndul celorlalţi care vin de-a dreptul din tranşeele luptei de partid.

De aceea, se poate spune că, de fapt, Curtea Constituţională este un fel de a treia cameră a Parlamentului de la Bucureşti. Sună exotic, dar în realitate Curtea Constituţională decide tot ceea ce grupurile politice din celelalte două camere nu reuşesc să tranşeze. E o veritabilă cameră superioară, învestită cu dreptul deciziei în situaţiile litigioase.

Curtea Constituţională a depăşit cu mult misiunea de a examina stricta constituţionalitate a unor acte, devenind arbitru în jocul politic, ceea ce toată lumea admite că este nefiresc.

Aşadar, mai înainte de a deveni unicameral, Parlamentul de la Bucureşti ar trebui probabil să-şi recupereze bicameralitatea, adică să elimine condiţiile politice care fac să se recurgă prea des la judecata Curţii Constituţionale.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Ovidiu Suciu