Abbas îşi amînă ultimatumul

Deşi din alte motive decît israelienii, americanii sau vesteuropenii, nici Abbas şi nici parte din organizaţia sa, Fatah, nu se împacă defel cu trecerea la cîrmă a grupării Hamas. Pentru marţi, Abbas convocase comitetul executiv al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei spre a anunţa cu această ocazie data unui referendum menit să tranşeze situaţia din teritoriile autonome. Or, întrunirea s-a încheiat în coadă de peşte. Abbas şi-a prelungit ultimatumul pînă la finele acestei săptămîni

Plebiscitul pe care-l doreşte Mahmud Abbas, alia Abu Mazen vizează aprobarea de către electorat a unui document elaborat de deţinuţi palestinieni. Anterior, gruparea teroristă Hamas a lăsat să expire un ultimatum adresat de Abbas noii conduceri din teritoriile autonome, căreia liderul de la Ramallah îi ceruse să accepte în termen de 10 zile acest document. E vorba de o declaraţie politică, prin care membrii ai principalelor grupări palestiniene, Fatah, şi Hamas, deţinuţi în Israel, propun crearea unui stat palestinian în limitele ţinuturilor Ţării Sfinte cucerite de statul evreu în războiul de 6 zile din iunie 1967. In speţă în Gaza, Cisiordania şi estul Ierusalimului.

Documentul e în dublu sens interesant. Mai întîi pentru că adoptarea declaraţiei ar echivala cu recunoaşterea fie şi doar indirectă, implicită, a dreptului la existenţă al statului evreu. In timp ce sub conducerea lui Yasser Arafat, gruparea Fatah a sfîrşit prin a admite cel puţin oficial acest drept, Hamas refuză în continuare categoric să accepte Israelul.

În al doilea rînd, documentul este remarcabil pentru că a fost elaborat de reprezentanţi ai ambelor organizaţii de masă din regiunile cu populaţie preponderent palestiniană.

Dar cine sunt autorii acestui text? Dincolo de faptul că aparţin fie grupării laicist-socialiste Fatah, fie organizaţiei islamiste Hamas, semnatarii documentului sunt în genere terorişti, condamnaţi de statul evreu pentru diverse delicte, atentate şi crime. Din unghi palestinian însă, e vorba de persoane cu o pondere specială, bucurîndu-se de multă autoritate, întrucît sunt consideraţi a fi reprezentanţii de frunte ai avangardei rezistenţei, care plătesc un preţ mare pentru angajamentul lor. Intre ei se află Marvan Barghouti, şeful grupării Fatah din ţinutul de pe malul apusean al Iordanului, precum şi Abdel Halik Natche, de la Hamas.

Faptul că acesta din urmă şi-a plasat semnătura pe documentul susţinut de Abbas relevă că în interiorul organizaţiei Hamas – aflată pe lista occidentală a grupărilor teroriste – are loc în prezent o dezbatere privind orientarea ei viitoare, pragmatică, sau, dimpotrivă, fundamentalistă.

In ce măsură Hamas va accepta în cele din urmă realităţile regionale şi globale şi va sfîrşi prin a admite, fie şi doar indirect, dreptul la existenţă al Israelului, rămîne de văzut. Pînă una alta, nici măcar aşa-zisul „document al deţinuţilor” nu reprezintă o demonstraţie impresionantă de realism, devreme ce Natche bunăoară, şi o vastă majoritate a membrilor Hamas condiţionează posibila recunoaştere implicită a Israelului, între altele de retragerea statului evreu din toate teritoriile controlate de israelieni din 1967 încoace. Din punct de vedere israelian parte din aceste condiţii – între care în special repatrierea a milioane de refugiaţi palestinieni şi a urmaşilor urmaşilor acestora, de natură să bulverseze ireversibil echilibrul demografic al statului evreu - sunt absolut inacceptabile.

In ce-l priveşte, Abbas speră totuşi să poată forţa mîna grupării Hamas şi să tranşeze în favoarea sa confruntarea cu islamiştii. Graţie propusului referendum, liderul de la Ramallah nădăjduieşte să recapete iniţiativa pe care a pierdut-o din pricina victoriei Hamas în alegeri. Lupta pentru putere dintre Fatah şi Hamas fiind în toi, recuperarea iniţiativei l-ar putea ajuta pe Abu Mazen să-şi consolideze autoritatarea mult şubrezită nu doar de înfrîngerea organizaţiei sale în scrutinul legislativ din ianuarie, ci şi de renumele său de lider pe cît de şovăielnic, pe atît de slab.

In plus, există în acest joc şi o importantă miză externă. Ea nu se rezumă la cea financiară, creată de refuzul puterilor apusene de a-şi perpetua enormele ajutoare băneşti acordate în trecut coruptei autorităţi autonome palestiniene, în frunte cu Yasser Arafat, cîtă vreme Hamas nu-şi moderează poziţia. Dacă s-ar impune, Abbas, alias Mazen, ar cîştiga şi alte puncte importante pe eşichierul diplomatic. Eventuala acceptare, într-un plebisicit, a „documentului deţinuţilor”, ar tinde să demonstreze Israelului şi occidentului, că există o majoritate palestiniană care favorizează aplanarea negociată a conflictului din Orientul Mijlociu. Presiunile internaţionale asupra statului evreu ar creşte exponenţial. Israelului i s-ar putea cere ulterior să renunţe la precondiţiile impuse relansării tratativelor de pace, inclusiv la revendicarea încetării oricăror acţiuni teroriste palestiniene. Deocamdată însă, premierul palestinian Ismail Hanyeh, şi gruparea sa Hamas, rezistă în continuare tuturor solicitărilor internaţionale, care insistă ca noua conducere palstiniană să renunţe la violenţă, să recunoască Israelul şi să-şi asume înţelegerile bilaterale încheiate în prezent în baza acordurilor de la Oslo. Şi e greu de crezut că Hamas va putea sări peste propria ei umbră, avînd în vedere că însăşi raţiunea de a fi a acestei grupări islamiste – o filială a frăţiei musulmane egiptene – este radicalismul religios, cuplat cu extremismul naţionalist antioccidental, anticreştin şi antisemit.