Aceşti bătrâni care au condus cândva lumea

Au fost iarăşi împreună, pe scena Friedrichstadt-Palast, fostul teatru de revistă est-german, în faţa unei asistenţe alese de Fundaţia Konrad Adenauer să-i asculte pe artizanii căderii Zidului Berlinului.

O imagine emoţionantă şi rară, pe care 1800 de invitaţi au avut şansa de a o trăi cu puţine zile înainte de aniversarea a 20 de ani de la marele eveniment.

Nici măcar organizatorii nu au mai sperat în reuşita manifestării din palatul cabaretului redegist.

Anul trecut, Kohl a suferit un accident şi, de atunci, nu s-a refăcut complet. Stă în scaunul cu rotile şi îşi dă silinţa să vorbească. Dar nu se dă bătut şi vorbeşte. Îşi mărturiseşte bucuria de a fi trăit acolo şi atunci, din funcţia de cancelar, vremea care i-a permis să împingă Germania spre unitate; şi pentru asta trebuie să mulţumească, adaugă Kohl. Mulţumeşte şi se bucură şi pentru că a ajuns să se întâlnească, acum, la Berlin, cu Gorbaciov şi Bush Senior.

Şi ar mai vrea să spună ceva: poate că istoria Germaniei nu oferă multe motive de mândrie, însă "nu am alt motiv mai bun de mândrie decât reunificarea Germaniei".

Gazda celor trei a fost însuşi preşedintele de astăzi al Germaniei reunite, Horst Köhler - şi acesta le-a mulţumit în numele germanilor şi al tuturor popoarelor Europei.

În plus, a punctat Köhler, Europa ar trebui să găsească o cale pentru a reunifica întregul continent: "Uniunea Europeană şi Rusia ar trebui să-şi ia o astfel de temă de cooperare. Domnule preşedinte Gorbaciov, trebuie mers mai departe".

Domnul preşedinte Gorbaciov acceptă şi recunoaşte că oportunităţile ivite după Războiul Rece au fost insuficient exploatate, pe motiv de sentimente anti-ruseşti şi anti-americane.

Şi Gorbaciov poartă cu sine urmele scurgerii celor 20 de ani. Urcă încet şi greoi treptele spre podium.

Iar cel mai în vârstă dintre cei trei, George Bush, a venit rezemat de un baston, punctând cu o sentinţă pentru întregul secol 20: "Căderea Zidului Berlinului şi reunificarea Germaniei în interiorul NATO nu au însemnat numai sfârşitul Războiului Rece şi al celui de-al doilea Război Mondial, ci şi proclamaţia finală a primului Război Mondial". Pentru că, a explicat Bush, prin momentul Berlin au fost smulse rădăcinile Tratatului de la Versailles, care a născut despoţi şi dictaturi. "Ar trebui să fim, la semnarea tratatelor de pace, la fel de vigilenţi ca şi când conducem din câmp un război", a conchis Bush.

Autori: Peter Stützle / Cristian Ştefănescu
Redactor: Ovidiu Suciu