Acte revoluţionare

Numeroase primării germane s-au plâns că ar fi suprasolicitate din pricina valului de imigranţi din cele două state sărace ale UE. În context, guvernul federal intenţionează să-i expedieze acasă pe cei care „vin în Germania cu intenţia de a escroca”, după cum relevă publicaţia, citând declaraţia rostită vineri de politicianul creştin-social Hans-Peter Friedrich, înaintea unei întâlniri în Luxemburg a miniştrilor de interne ai UE.

În esenţă, e vorba de acuza potrivit căreia imigranţii din România şi Bulgaria, în majoritatea lor romi, ar abuza de flancările sociale ale localităţilor occidentale în care se stabilesc. Stratagema folosită în acest scop de nou-veniţi introduşi frecvent în Germania de traficanţi organizaţi ar fi solicitarea unui permis de înfiinţare a unei firme sau de exercitare a unui meşteşug, urmată, după câteva luni, de o declaraţie de faliment ori de mers rău al afacerii şi revendicarea de ajutoare sociale.

Der Spiegel citează în context diplomaţi europeni, dar se referă şi la statistici, potrivit cărora doar unele localităţi au astfel de probleme acute. În fapt, după cum notează hebdomadarul german, în decembrie 2012 mai puţin de 10 la sută dintre bulgarii şi românii imigraţi erau declaraţi şomeri, net mai puţini decât ceilalţi străini, la care şomajul se ridică la 16,4 la sută.

Aceste discuţii nu sunt noi. Relativ nouă e ideea ministrului de interne german de a-i expulza pe cei prinşi că înşală statul şi de a-i pedepsi, suplimentar, printr-o interdicţie de intrare în ţară.

În reacţie la o iniţiativă a Germaniei, Austriei, Olandei şi Marii Britanii, oficialităţile de la Bruxelles „au confirmat că legislaţia europeană conferă statelor membre dreptul de a-i ‚exclude' definitiv pe escroci de pe teritoriul lor, mai scrie Der Spiegel. Care adaugă însă că acest demers nu poate viza decât persoanele delincvente luate individual, şi nu grupuri întregi.

Probleme morale de amploare izvorăsc şi din sentinţa Curţii Constituţionale germane de a elimina discriminarea fiscală a parteneriatelor homosexuale. Ziarele de stânga, precum Frankfurter Rundschau de pildă, şi o parte a celor liberale, de centru-dreapta salută această decizie, în măsură să-i amelioreze şansele de realegere Angelei Merkel, altele, conservatoare, o denunţă.

Constituţia germană, scrie Frankfutrter Allgemeine Zeitung, stipulează clar că „ordinea de stat protejează în mod deosebit căsnicia şi familia”. Or, dacă principiul impunerii egalităţii în drepturi reclamă să se pună semn de egalitate între căsnicia heterosexuală şi parteneriatul homosexual, e nevoie de o schimbare a constituţiei.

Ziarul din Frankfurt se arată fericit că Germania n-a devenit scena unor bătălii precum cele prilejuite de ieşirea în stradă, în Franţa, a sute de mii de protestatari. Dar cotidianul deplânge absenţa unei ample dezbateri sociale şi „egalitarismul” sentinţei, reliefând că liberalii sunt în favoarea ei, iar creştin-democraţii o acceptă spre a evita conflictele. Pe de altă parte, scrie ziarul, „există o singură relaţie care e întemeiată, în mod natural, astfel încât să aducă pe lumii copii, cea dintre bărbat şi femeie. Fiecare copil are tată şi mamă. Tocmai în epoci de vertiginos progres tehnic se scoate în evidenţă, inclusiv de către Curtea Constituţională, dreptul copiilor de a-şi cunoaşte tatăl rămas, poate, ani la rând, anonim. În sfârşit, numai legătura dintre un bărbat şi o femeie asigură perpetuarea comunităţii”.

Pe scurt, „miza Curţii Constituţionale n-a fost protejarea unei instituţii în cadrul căreia doi oameni îşi asumă răspunderi unul faţă de celălalt. Ci aprecierea ‚orientării sexuale', deşi Constituţia (germană) nu stipulează nicăieri explicit această interdicţie a discriminării. Nu e vorba”, scrie în concluzie cotidianul din Frankfurt, „ca fiecare să poată trăi aşa cum vrea. Asta se poate de mult. Ci e vorba de lichidarea tuturor diferenţelor naturale. Este un act realmente revoluţionar, pe care Curtea Constituţională germană l-ar respinge categoric în orice alt domeniu şi i l-ar interzice şi forului legislativ”.