Acum ori niciodată

La începutul anului 2009, peste 300.000 de oameni au rămas blocaţi, timp de mai mult luni, pe o fâşie îngustă de pământ în Sri Lanka. Ei asistau neputincioşi la luptele dintre Mişcarea de eliberare a Tigrilor Tamili şi forţele militare trimise de guvern. Mii de oameni au murit atunci, iar probele privind încălcarea drepturilor omului în ambele tabere sunt tot mai evidente.

Amnesty International aduce grave acuzaţii reprezentanţilor Consiliului de Securitate al ONU, care a ezitat să intervină pentru a nu periclita amiciţiile politice, rezumându-se la simple constatări.

De mai bine de două decenii, Amnesty Internaţional atrage atenţia asupra torturilor, răpirilor de persoane şi a sancţiunilor mult prea blânde la adresa regimului din Sri Lanka. Unul din multele exemple ar fi faptul că în lipsa unor condamnări severe au loc noi încălcări ale drepturilor omului.

Există însă şi progrese: de la înfiinţarea Curţii Penale Internaţionale, în 2002, tot mai mulţi criminali de război sunt aduşi în faţa jusţiei. Şi aici însă, calculele şi alianţele politice împiedică aflarea adevărului. Amnesty International solicită mai multă claritate. Experţii organizaţiei consideră că, în cadrul Consiliului de Securitate al ONU, Statele Unite ale Americii şi reprezentaţii Uniunii Europene au evitat să tragă la răspundere Israelul pentru acţiunile din Fâşia Gaza. În egală măsură, reprezentanţi ai statelor africane şi asiatice din cadrul aceluiaşi Consiliu au votat în favoarea anchetării autorităţilor israeliene, dar au încercat să treacă peste fărădelegile comise de Hamas. Ambele aspecte sunt analizate în aşa numitul Raport Goldstone.

Situaţia din Sudan susţine teoria potrivit căreia, fără condamnarea criminalilor de război nu există nici pace şi nici un viitor stabil pentru populaţie.

Raporturile din regiunea de criză Darfur au dus la o reală criză a drepturilor omului, reflectată de lipsa alimentelor, a educaţiei, de un sistem medical deficitar, după cum se arată în raportul din acest an al Amensty International.

Şi rata crescută a mortalităţii materne din ţări precum Sierra Leone, Peru, Burkina Faso şi Nicaragua - pentru a numi doar câteva exemple - este rezultatul direct al încălcării drepturilor omului. Discriminările la care sunt supuse femeile, căsătoriile aranjate între minori, lipsa campaniilor de informare şi a medicamentelor de primă necesitate se finalizează, an de an, cu moartea a nu mai puţin de jumătate de milion de femei însărcinate.

Amnesty International mai atrage atenţia şi asupra creşterii sărăciei, pe fundalului crizei alimentare, energetice şi financiare, dar şi asupra încălcării tot mai frecvente a drepturilor omului în zonele în care activează companiile multinaţionale.

Acum ori niciodată: acesta este mesajul pe care Amnesty International îl transmite în raportul de anul acesta, referindu-se la imperativul de a acţiona rapid pentru apărarea drepturilor omului. Numai astfel, o viaţă demnă poate deveni realitate.

Şi prin această concluzie, într-o lume globalizată, societatea civilă a luat-o cu mult înaintea guvernanţilor.

Autori: Ulrike Mast-Kirschning / Alina Kuehnel

Redactor: Medana Weident