Aderarea României la Uniunea Europeană – mai mult DA decît NU

Marele ziar din Frankfurt titrează discuţiile din cadrul Comisiei de Externe a parlamentului european în jurul aderării României la Uniunea Europeană astfel: Parlamentul European semnalizează acordul . Din subtitlu cititorul află că România şi Bulgaria „ar urma” să fie primite. Deputaţii europeni de la Strassbourg vor vota acordurile de aderare a României şi Bulgariei probabil la mijlocul lunii aprilie, eliminînd astfel una din piedicile principale din calea preconizatei semnări pe 25 aprilie a documentelor prin care în 2007 cele două state vor deveni membre ale Uniunii Europene. Decît că votul pozitiv în principiu, formulat de majoritatea membrilor Comisiei de Externe a Parlamentului European, a fost condiţionat. Astfel, în cazul României, data aderării ar putea fi amînată dacă pînă la termenul stabilit vor mai persista carenţele” deplînse” de membrii comisiei Uniunii Europene. Ziarul precizează că deja în cursul dezbaterilor comisiei de externe a parlamentului european, Olli Rehn comisarul pentru extindere şi Nicolas Schmit, preşedintele Comisiei Uniunii Europene , au promis că Parlamentul European ar putea fi consultat în eventualitatea recurgerii la aşa numita clauză de salvgardare, care ar putea faiclita o amînare a datei primirii României în Uniune . Preşedintele Comisiei de Externe Elmar Brock, lider creştin democrat, a declarat că prin votul pozitiv în principiu, parlamentul intenţionează să onoreze eforturile Bulgariei şi României şi să ofere cetăţenilor ambelor ţări o perspectivă clară . Şi deputata ecologistă Heide Rühle a apreciat pozitiv eforturile actualului guvern de combatere a corupţiei şi de fortificare a independenţei justiţiei dar concomitent a relevat şi persistenţa ştiutelor deficienţe, între care situaţia „insuportabilă” din unele clinici de psihiatrie din România.

SÜDDEUTSCHE ZEITUNG titrează articolul consacrat aceluiaşi eveniment astfel : „Un DA mare şi un NU mic „ menţionînd în subtitlu că parlamentul european ar dori să frîneze primirea României. La prima vedere, România „pare” a avea foarte mulţi prieteni în rîndul parlamentarilor europeni aflăm din cuprinsul articolului: 59 au spus un da primirii ţării, doi s - au opus şi nouă s-au abţinut - „nici că se putea un consens mai clar în privinţa primirii ţării din Carpaţi” .Numai că statistica este „înşelătoare” în cel mai înalt grad scrie autorul articolului pentru a afirma că în realitate, în rîndul reprezentanţilor poporului aflaţi la Bruxelles cresc îndoielile privind capacitatea Bucureştiului de a fi într-adevăr „copt „ pentru primirea sa la 1 ianuarie 2007 , conform planului dinainte stabilit.

De aceea, deputaţii au dat acum doar „aparent” undă verde, „meşterind” în realitate la „o frînă” care ar putea să-l facă pe”candidatul suspect” să aştepte ceva mai mult în faţa porţilor Uniunii.

Aceasta tocmai findcă situaţia din România nu corespunde standardelor europene: corupţia este endemică, sistemul juridic şi administrativ este şubred şi înţesat de foste cadre ale securităţii.Cam aşa sună şi lista deficienţelor pe care Olli Rehn, comisarul pentru extindere, a prezentat-o deputaţilor europeni.

Mai ales deputaţii creştin-democraţi şi creştin - sociali atrag făţiş atenţia asupra faptului că Bucureştiul nu trebuie răsplătit cu „automatismul aderării” , deşi tot ei ştiu prea bine că nu-i mai pot „opri pe români „ din drum. Aşa se face că din cei şapte creştin-democraţi germani aflaţi în Comisia de Externe a Parlamentului European doar doi au votat deunăzi împotriva Bucureştiului.Marea lor majoritate susţin mai demult o soluţie pe care o elaborează personalităţi „cumpătate” de felul preşedintelui Comisiei de Externe Elmar Brok , lider creştin democrat sau social - democratul Hannes Swoboda.Ca urmare, la 13 aprilie parlamentul va aviza „ solemn „ aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, asigurîndu-şi însă în „notele de subsol” ale documentului mai multă influenţă ca oricînd.

Comisia Europeană şi Consiliul Ministerial au promis parlamentului „pe ascuns” că în cazul în care Bucureştiul nu-şi va respecta angajamentele, aderarea ar putea fi amînată cu un an prin clauza de slavgardare.Ceea ce acum ar „semăna cu un cec semnat în alb, ar putea costa scump România” - este de părere Christian Wernicke, semnatarul articolului publicat în SÜDDEUTSCHE ZEITUNG .